joi, 19 septembrie 2013

3870...Trecîndu-ne fără viața dată

  EL Este știut mai bine ori mai puțin deslușit, dar E Undeva și ne așteptăm să fie. Rău e că ne-am creat fiind așa, înstrăinări de EL, așa îndepărtări ce se tot cască nemiloase. Nemilos E și EL cu noi, de ce oare nu-L urmăm și așa ne ținem de tare prostiți? Ușor de unele și altele, nici nu-L găsim așa la îndemînă decît minciuna. Fărădelegea, ce lucru curios EL o tolerează încă destul că nu reușim unii și alții.
  Să-L facem a ne aproba demersul care-i firav, dar ăsta e de vreme ce EL nu curmă neputința. Ce o tot dă-nainte cu tărie contra LUI și EL are numai grija părăsirilor. Cînd le consideră CER-ul și noi constatăm nevolnicia, de ce oare e așa? Și nu se rupe pisica de acolo SUS o dată pentru totdeauna, știind ce-i cu noi. Mai acătării și ne mai fiind așa împuținați și răzvrătiți contra Adevărului SĂU Unic.
  În viața fără EL și EL acolo însingurat de noi trecîndu-ne degeaba pe aicea fără viața dată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu