Ceva din veșnicia SA ne cuprinde oarecum și pe noi indirect, astfel înainte de a fi. Provin din CER, spiritul și gîndirea ce se închiagă competent în omul ce va fi. Trăind cum va fi de capabil în bine, ori în rău adică incapabil. Cînd ne întoarcem după periplul terestru, dincolo, ni se preia sufletul într-o direcție de înstrăinare continuă. De ceea ce-o fost omul cîndva, reîntregind Totul inițial, ce-i veșnic Undeva.
Nimic în afara Pămîntului nu ne reprezintă, nu mai sîntem, decît aici cît trăim cum trăim. Bine, adică în raiul ce ni-l aflăm pe propriile forțe benefice cu EL și-ntre oameni cumsecade. Ori rău de ne facem de cap fără EL și-n lumescul ăsta deșănțat, deci în iadul pe Pămînt. Că-n altă parte nu-i nici iad nici rai pentru oameni, nu avem de ales decît îndreptarea cu EL aici. Sînt totuși cele mai multe semi-eșecuri și semi-izbînzi, El știind și acei constată împărțirea pe Pămînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu