Întra așa lume necorespunzătoare impresia de regres e evidentă și nu-i putem face față. Ne dă-napoi mereu uitînd de bine și util ca și de frumos nici vorbă, urîțindu-ne viața. Nu tehnic și științific mai cunoaștem pași, dar neputința și fărădelegea între oameni. E în toi, spoiala arătoasă peste găunoasa realitate din noi și de peste tot.
Înșeală, ne înșelăm pe noi înșine mereu cu tertipuri și fățărnicia unor împliniri neîmpliniri. În adevăr ne ducem singuri de nas cum sîntem în așa mediu ostil dreptății și moralei. Ici și colo mai se chinuie bunul-simț să mai supraviețuiască ca și binele în fața răului. Ce ne domină existența, nepăsători, încăpăținați în neorînduieli, ci-n deriva neputinței.
De a fi oameni cu adevărat, ci însăilări fără vlaga cerută de SUS și așa ratăm trăirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu