2545.Doar că nu-s pentru noi, ca să ne fie bine

  Să nu ne pierdem degeaba, irosiți în lumescul oricînd la îndemînă, de asemenea răul. Și urîtul tot în cale e, doar să ne facem, că nu-s pentru noi, ca să ne fie bine nouă și familiei noastre. Și nu numai, ci și altora de pot și vor să știe cum trebuie dusă viața dată în folosință îndelungată. Nu grăbiți nevoie mare, în nedreptatea firească nelegiuitei lumi, neînțelegîndu-și calea, viața lor și a celorlalți, irosind-o.
  Fără EL și în nimicnicia nefirescului hîd și urît în fața LUI și a noastră corecții. Luîndu-ne după dorința fiecăruia de a-l mulțumi, că nu-i posibil și seamănă a pierdere de timp. Și realizarea e un kitsch ordinar, ce nu reprezintă pe nimeni și nimic, doar lumescul nedrept. De care să ne ferim cît putem pentru a nu ne compromite între noi și-n fața LUI.
  Condiția umană, nedetașată din nevoile firești, mecanice pînă la urmă și totuși cu speranțe. Ce nu-s nefirești, ci omenești, naturale de descătușare a ființei din speranțe și gînduri ascunse. Nefinalizate, nesimțite aidoma unor vise, în sfîrșit readuse în realitatea trăirilor. Împlinirea teoretică, auzită și de tine aflată cam cum e acuma în sfîrșit, ești om.