4184..Începutul acela .

  Chiar de te adresezi oricui ajuns și-n strașnică strîmtorare, la mare necaz deznădăjduit. Cînd orice om ar face și pe dracu-n patru numai să scape cumva de așa lanț al părăsirilor de tot felul de nu-și vede scăparea. Cu viață, a sa ori altora tare apropiați și-i în stare de orice sacrificiu dătător de oarece speranță cît de cît. Dar cînd se vede condiționat de o altă credință în schimbare față de a sa și a altora ca el, sătul.
  De eșecul speranțelor înșelate de veacuri prea multe a religiilor ca ciupercile după ploaie hrăpărețe de trai pe spinarea fraierilor. De tot felul, de la opincă la vlădică, o apă și-un pămînt în derizoriul neputințelor de a-I fi LUI și nouă cum trebuie. Acest cum trebuie puțin îl știu și mai puțin îl simt benefic lor însăți în desăvîrșirea credinței spre EL, ce contează doar.
  În această viață dată nu oricum ci să conlucrăm împreună la o aflare în continuare de cînd va fi începutul acela.