4168...De cînd sîntem.

  Ne însoțesc minunile dar nu avem timp și de ele, cu toate că ni le dorim a percepe, dar nu-i cazul așa cum am ajuns. De cînd lumea tot așa nepăsători la bine, util și frumos, ci pe de-a-ndoaselea, cum nu ni-i firea dată. Ne comportăm nedrept, nefiresc de rău și utît între noi, în natură și mai ales cînd e vorba de EL, mereu e vorba de EL.
  De vrem ori nu, așa ni-i datul dar nu-L băgăm în seamă și se bagă Singur și noi plătim oalele sparte continuu. Oare pînă cînd vom umbla cu capul spart  nepăsători de noi? ci cum ne vine la îndemînă, mai rău nici nu se poate. Așa am ajuns că ne-o ajuns cuțitul la os dar tot nu ne dumirim a fi cum trebuie, trebuie înființat ceva undeva să ne tot amintească ce trebuie corect.
  Mereu să fim și acel ceva să fie diriguitorul nostru mereu de cîte ori încurcăm borcanele și le încurcăm mereu de cînd sîntem.