4195..Ori, ori.

  Ne credem invulnerabili și cînd reușim și-n spiritualitate cîte ceva acolo de bine și mai și ne încredem în noi. Și-n ce va urma, nu ne prea pasă urmîndu-ne o cale ce-o credem deosebită, nu chiar de tot, dar pe aproape. Și deodată în virtutea îndeplinirilor de tot felul ce-ți vin în cale afli și trăsnaia că nu ești chiar imun. Ci ți se aplică ca la fiecare o doză de dezinformare, de influență greșită, de derută.
  Și cîte mai cîte ce nu-ți sînt la socoteală, te dărîmă o vreme, încrezut devii suspicios, neputincios ai fost dar involuntar. Te credea-i mai altfel și te dezumfli cam cu totul, repoziționîndu-te mai cuminte în banca ta, mai acătării se pare. Deci nu-s numai ale LUI pe cap nouă, ci și ale forțelor ostile vieții, ce tot ni-s superioare și ne domină cum vor ca și ale SALE.
  Oricînd și oricum le vin la socoteală fără socoteala noastră, de regulă ne considerăm deplini responsabili. De ce gîndim, vorbim și facem și nu-i așa ci mai e ceva de undeva, ori, ori.