4195..Ori, ori.

  Ne credem invulnerabili și cînd reușim și-n spiritualitate cîte ceva acolo de bine și mai și ne încredem în noi. Și-n ce va urma, nu ne prea pasă urmîndu-ne o cale ce-o credem deosebită, nu chiar de tot, dar pe aproape. Și deodată în virtutea îndeplinirilor de tot felul ce-ți vin în cale afli și trăsnaia că nu ești chiar imun. Ci ți se aplică ca la fiecare o doză de dezinformare, de influență greșită, de derută.
  Și cîte mai cîte ce nu-ți sînt la socoteală, te dărîmă o vreme, încrezut devii suspicios, neputincios ai fost dar involuntar. Te credea-i mai altfel și te dezumfli cam cu totul, repoziționîndu-te mai cuminte în banca ta, mai acătării se pare. Deci nu-s numai ale LUI pe cap nouă, ci și ale forțelor ostile vieții, ce tot ni-s superioare și ne domină cum vor ca și ale SALE.
  Oricînd și oricum le vin la socoteală fără socoteala noastră, de regulă ne considerăm deplini responsabili. De ce gîndim, vorbim și facem și nu-i așa ci mai e ceva de undeva, ori, ori.

2430.Timpul zboară necruțător, chiar și-n favoarea SA

  Cînd ne vine apă la moara avîntării în existențe aprige, dezlănțuite. Înspre aflări de bine, util și chiar frumos, să nu stăm mult pe gînduri, că timpul zboară, necruțător. Chiar și-n favoarea aflării SALE, adevărate și îndreptării cuvenite, dar nu-i mereu așa. Că se-nchid zăvorîtele porți ale înnoirii, cumsecade între oameni și cu năzuințe înspre EL aflîndu-L.
  Sînt perioade prielnice, alternînd cu de încercări și unde banalitatea-i lege frîntă. Viața nu mai știe de ea și se-nfundă în nimicuri și terfelirea aceea ce i-o mai rămas.
  Sper ca atunci cînd va fi să fie cu noi și printre noi cu EL, să ne învrednicim mult, mult de tot. Și cu toții să-I cunoaștem firea, nemărginită, completîndu-ne și noi cum trebuie. Să-I fim cum ne dorește, împlinindu-ne cu toții cum trebuiește, știind de noi mai altfel.
  Nu ca acuma cînd ni-i mai de folos să nu știm de nimica nedrept, ce-i peste tot mereu. Izolîndu-ne de toate cele, retrăgîndu-ne între pereții intimi ai însingurării. Dar sperînd la mai bine și util nouă și LUI, cum sigur nu am fost niciodată.

2260.Nu nedrepte în totalitate, că te stingi, vai de tine

  Se zice de nedrepți că-s folositoare faptele tale bune atunci cînd ești la mititica, ori în alte necazuri intrat. Îți țin de cald, de bine și ție, o acumulare bună la nevoie. E un prag de înțelegere a vieții, nu nedrepte în totalitate, că te stingi ca vai de tine. O mai duci, te mai așteptă, poate îți revii cît de cît ca om cît mai corespunzător. Adica bunătate, fapte pe măsură între oameni și să-L știi corect, nu abureli de doi bani.
   O înțelegere corectă a vieții date, cunoașterea de sine, e un alt prag, atunci cînd dorești schimbarea. Ai dat de-o greutate, te-o ajutat și drept mulțumire cînd simți chemarea, răspunzi prin ceea ce crezi. Dezmeticirea într-o nouă cale, ce-o cauți, de obicei nu te lasă singur, e cumva cu tine. Te îndrumă, afli o comuniune de însănătoșire a unei vieți în derivă, ce încet se va îndrepta.
  Nu te va nemulțumi și nici cu silă și ură față de ceilalți, vei aborda schimbarea. Poate cu oarecare curiozitate și căutarea ta în noua cale. Sînt și unele schimbări, renunțări, nu toate-s roz, ci și drastice hotărîte, convins că altfel nu-i chip. Și se pot ivi unele nemulțumiri trecătoare, pricepînd dezmeticirea și planurile ei.

1880.Și celorlanți, molipsind cu bine și de bine pe mulți

   Nu scăpăm de am dat de bine, așa-i în firea lucrurilor corecte, ce încă nu le știm pe deplin. Deci odată înstăriți în bine, să ne obișnuim să dăm din preaplinul nostru și celorlanți. Molipsind cu bine și de bine, pe cîți mai mulți și diverși. Și binele nu-i schimbător cu alt bine mai bine, că nu-i. Nu că-i limitat, dar așa e în problema binelui pentru fiecare-i făcut pe măsură. Și să nu ne zbenguim în largul binelui, că nu-i de bun-simț.
   Că sîntem limitați de nedreptatea în care ne complacem o viață, nu-i bine, ci să căutăm îndreptarea. Cînd ni se oferă ocazia, de obicei EL ne pornește, de cunoaștem ori nu simțim. Să nu așteptăm pînă-n ultimul moment, pentru că și așa nu-l știm. Ci să ne învrednicim cu prima ocazie oferită de viață, că nimic nu-i întîmplare. Ci o programare îndelung regizată SUS și doar noi să confirmăm, fără tăgadă.
   O dată ce am zis ceva, cît de neînsemnat lucru, să-l înfăptuim, confirmîndu-ne zicerea. Să nu fie vorbă goală, că și noi ne golim și neserioși devenim încet. Și ne îndepărtăm de la firea de om normal și dăm de cea de netrebnic. Ce nu-i de dorit, că intri sub pata SA și părăsit, zodia nevoilor și suferințelor te pot îngropa devreme. Nepricepînd viața tu și familia ta, ce ni-i dată cu folos bun, nu ne-bun.

1652.Relele și urîtele date să le probăm doar

   E timpul să aflăm în noi și de bine ce sîntem în stare, că de rele știm, am ajuns la fundul sacului. De s-o săturat și EL ce-I îndelung răbdător. Creația SA în care-și pune atîta încredere e pe coclauri de izbeliște. Din nedreptatea nefirească ajunsă de ne recunoscut, ori din contra. Așa sîntem să fim, pentru a ne putea întoarce la normalitate încercînd și nefirescul.
   Ca și relele și urîtele ce ne-or fost date să le probăm doar și nu ne mai săturăm. De bine ce ne simțeam în dauna tuturora, halal umanitate inumană ajunsă. Hopa! Că vărsați banița ce alții în timp au dăruit-o cu de toate bune, frumoase și utile tuturora. Ce nu le știți a aprecia nedrepților, îndreptați-vă ! Și mai vorbim.
    Nedrepții în loc să știe cu ce-o fost dotat omul de EL din fire, cu spirit și gîndire. Ei zic de suflet ce-i un tot, gîndire și spirit după închinarea steagului. Înainte îs în conlucrare de întregire a unei vieți, nu la desființarea ei, îs cu fundul în sus netrebnicii lumii.
    Nici nu-L știu, nici nu-L respectă, imorali și înrăiți cît vrei, neputincioși să se îndrepte. Cum le-o cerut ei fiind de ne exemplu, așa ne  atîrnă, trăgîndu-ne în jos. Halal așa lichele în fruntea maselor, nedreptatea-i peste tot.
   Nedreptatea ni se face nu pe nedrept, avem o meteahnă în fața SA și neîndreptați ne părăsește și suferim. Într-adevăr spectacolul unor loviți, nu-i spectacol ci atenționare pentru ceilalți. Să fiți cum dorește EL să nu ajungeți ca ei, cei în suferință acuma în fața voastră. Deci nu dați năvală, că nu-i pomană și participînd la lecția predată vouă inconștieți fiind, tot plătiți.
    Așa că mai bine reținuți și cu bun-simț mereu, văzîndu-ne de ale noastre ce ni-s date. Și de totuși avem probleme să-L căutăm singuri interesați și sinceri și-L vom afla. Contactîndu-L nemijlocit, prezentîndu-ne cum sîntem, chiar de EL ne știe de-a fir-a-păr. Să-L abordăm cu păsul nostru și ceea ce-I sîntem, căutînd să ne îndreptăm și ceea ce ne dorește EL. Veți afla, de căutați să fiți cum trebuie.