3793...Măcar întrezărindu-se schimbarea bună

  EL nu-I călăul nostru, ci Îndrumătorul într-o înțelegere cum trebuie, de aflare a noastră. Între noi cumsecade cu EL știindu-ne lungul nasului, e dificil așa îndepărtați. De năzuințele SALE față de noi, necunoscîndu-L corect, ci aproximîndu-L pe nedrept. Avînd drept urmări, lăsarea noatră din mîna SA la îndemîna crîncenelor necazuri.
  Nu ni-i accesul înlesnit la ceea ce ne este necesar în viață, că nu putem fi cum ni se cere de SUS. Nu îndărătnici într-o condiție mai rece ca ghiața, față de căldura ce ar trebui să-I arătăm. Conlucrînd la îmbunătățirea noastră umană pe Pămînt și-n natură. Ne mai vorbind de ceea ce trebuie să-I devenim necondiționat cît mai bine în preajmă.
   Altfel nu putem trece mai departe, blocați în actualele condiții necinstite în fața SA. Cum ne știe și nu conviețuim mai acătării măcar întrezărindu-se schimbarea bună.

3765...Ci-n lume asta normală

  E dificil de admis în așa fudulă nedreptate să ne aplecăm cu înțelegere. Și-ntre străini oropsiți, părăsiți de EL, dar noi le sîntem oarecum datori. Încercați sîntem de felul cum ne comportăm prin societatea chiar și năcăjită. Venindu-i în ajutor atît cît putem, făcîndu-ne datoria demni, acătării, omenoși. Cu bun-simț și-n dreptatea situației date, nu oricum ci cu conduita ce se impune.
  Nu exagerînd, dar nici fugind de lucruri stringent la nevoie oameni aflați. Nu întîmplător în drumul nostru de îndreptare cerut și poate ne observat. Ci doar atunci e la o adică și ni se cere să fim ce trebuie să fim oameni de omenie. Firești și să nu așteptăm mulțumiri și recompense, că-i degeaba efortul. De nu ne pricepem viața cum ne e dată, nu oricum, ci-n lumea asta normală.
  Nu numai în solemnități fudule, mințindu-ne pe noi înșine cu apucături doar de fațadă.

2260.Nu nedrepte în totalitate, că te stingi, vai de tine

  Se zice de nedrepți că-s folositoare faptele tale bune atunci cînd ești la mititica, ori în alte necazuri intrat. Îți țin de cald, de bine și ție, o acumulare bună la nevoie. E un prag de înțelegere a vieții, nu nedrepte în totalitate, că te stingi ca vai de tine. O mai duci, te mai așteptă, poate îți revii cît de cît ca om cît mai corespunzător. Adica bunătate, fapte pe măsură între oameni și să-L știi corect, nu abureli de doi bani.
   O înțelegere corectă a vieții date, cunoașterea de sine, e un alt prag, atunci cînd dorești schimbarea. Ai dat de-o greutate, te-o ajutat și drept mulțumire cînd simți chemarea, răspunzi prin ceea ce crezi. Dezmeticirea într-o nouă cale, ce-o cauți, de obicei nu te lasă singur, e cumva cu tine. Te îndrumă, afli o comuniune de însănătoșire a unei vieți în derivă, ce încet se va îndrepta.
  Nu te va nemulțumi și nici cu silă și ură față de ceilalți, vei aborda schimbarea. Poate cu oarecare curiozitate și căutarea ta în noua cale. Sînt și unele schimbări, renunțări, nu toate-s roz, ci și drastice hotărîte, convins că altfel nu-i chip. Și se pot ivi unele nemulțumiri trecătoare, pricepînd dezmeticirea și planurile ei.