3765...Ci-n lume asta normală

  E dificil de admis în așa fudulă nedreptate să ne aplecăm cu înțelegere. Și-ntre străini oropsiți, părăsiți de EL, dar noi le sîntem oarecum datori. Încercați sîntem de felul cum ne comportăm prin societatea chiar și năcăjită. Venindu-i în ajutor atît cît putem, făcîndu-ne datoria demni, acătării, omenoși. Cu bun-simț și-n dreptatea situației date, nu oricum ci cu conduita ce se impune.
  Nu exagerînd, dar nici fugind de lucruri stringent la nevoie oameni aflați. Nu întîmplător în drumul nostru de îndreptare cerut și poate ne observat. Ci doar atunci e la o adică și ni se cere să fim ce trebuie să fim oameni de omenie. Firești și să nu așteptăm mulțumiri și recompense, că-i degeaba efortul. De nu ne pricepem viața cum ne e dată, nu oricum, ci-n lumea asta normală.
  Nu numai în solemnități fudule, mințindu-ne pe noi înșine cu apucături doar de fațadă.

3088.Noi cu a noastre nelegiuiri, EL cu a LUI preocupări, parcă nu sîntem pe-o cale?!

  Ne plictisim repede și cam de orice, nedemni ne aplecăm în orice direcție. Chiar nedreaptă și-o admitem, chiar de simțim că nu-i în regulă, din curiozitate. Ne afișăm porniri ce ni-s străine, adoptîndu-le contra firii noastre umane adevărate. Statornicită aici la noi de cînd sîntem pe aicea stăpîni în omenescul. Cu bunul-simț recunoscut, ce-l apreciază și CER-ul, dar să nu-l uităm și să ne luăm după neroziile altora.
  Că ne costă și plata-i peșin la o adică, și deci nu acei străini, ci cum ne tot dorește. EL să-I fim în față și între noi de asemenea cum am demonstrat că sîntem și în mileniile trecute. Sub diverse necazuri, dar demni, oameni responsabili de binele, utilul și frumosul. Omenesc curent, specific nouă și nu numai, dar cît e să-l demonstrăm și îmbunătăți.
  În conviețuirea demnă omului creația LUI pe acest Pămînt, nu oricum, ci sub preocuparea SA. De a ne desăvîrși cum ni-i scris în CER și nu știm și nici nu ne batem capul. Noi cu a noastre nelegiuiri, EL cu a LUI preocupări, parcă nu sîntem pe-o cale?!