3097.„Neîngrijirea” trupului, hoitului ce se strică repede fără spirit cu gîndirea dată a ne însoți vii

  Nu sîntem în stare nici a ști adevărurile de început, ori mai simplu acelea de azi. Ce ne înconjoară pretutindeni, să ne căznim firesc, sincer a le căuta înțelegerea. Și de EL să nu uităm niciodată, că-I cheia și lăcata totului din care facem parte. Fără EL nu sîntem, nu există nimica, nici noi, nici Pămîntul, nici universcul, ci un gol negru. Un hău infinit și absorbant de orice nu-i ca el, necunoscutul însăși neputința.
  Creatorul, Începutul, Construcția, Edificiul complicat și Desăvîrșit în dezvoltare continuă. Spre o altă cunoaștere în devenire bună și utilă vieții, spiritului Și... nu, nu știu, nu mă avînt, vom ști atunci.
  Nu ne vrea prea pămînteni, ci spre înălțimile SALE, a tinde mereu, nu ni-s la îndenînă. Tindem din necunoaștere spre o perfecționare străină LUI și a LUI Lume. Pămînteni îmbîcsiți cu cîte și mai cîte nedreptăți ce ni se par corecte și demne, și nu-s. De asta unii monahi în timp observă că parcă li-i mai la îndemînă „neîngrijirea”. Trupului, hoitului ce se strică repede fără spirit cu gîndirea dată a ne însoți vii.

2105.Nu flori și ovații ci răspunderea

   Nădejdii false, avem doar față de alții ce nu ne știu ce nedrepți sîntem. Că-n realitate fiecare știe de ce-i în stare cît o trăit. Și cam ce-l așteptă dicolo, nu flori și ovații ci răspunderea unei nădejdii Divine irosite de netrebnicia însăși. Și se va impune îndreptarea pe cît e posibil acolo, îs alte legi spiritualizante. Că EL trebuie să-și întregească Ființa SA, cu ce-o investit, chiar rateurile trebuiesc recuperate. Acei nedrepți plătind în continuare, pînă se mai curăță.
   Asta e cam pe dincolo, o vreme de revenire pentru fiecare care-o călcat în străchini prin lume cît o fost. Silindu-L și pe Pămînt să le tot amintească, dar degeaba, de datoria de om în fața SA și între ceilalți oameni.
   Și cînd începem să părăsim această lume înșelată de o prezență nedreaptă. Nu natura și mediu înconjurător  se destramă încet, încet ci ei dispar în ceață. C-o viață întreagă nu au catadicsit să fie oameni cum trebuie.
   Închegarea om : trup, spirit, gîndire, se destramă. Pe Pămînt cu gînd Divin de a fi om cu adevărat și din varii motive ajuns rateu.