La baza tainelor de pretutindeni e ceva tragic, părăsirea-i generalizată. Nu se așteaptă CER-ul la prea curînd îndreptările firești între oamenii cu adevărat. Ce ar trebui să fim, dar nu reușim și se știe SUS că nu putem ieși din încurcătura asta. Și-s de durată atenționările, părăsirile și necazurile, mintea-i lucru rar pe Pămînt. Împotmoliți în necuviințele acelora ce-și zic spiritualii lumii, ce vă duc nicăieri.
Îs de drum lung și peticite neputințe în derîderea dreptății și moralei, fără EL. Nu i se întrezărește finalul de capăt al tragediei umane, în curs firesc al neputinței. Acceptînd că și tainele pe care religionarii se bazează îs de rîpă ducerea lumii. Mai bine comportîndu-se nedemn decît să caște ochii și mintea îndreptării. Cu urmările de la sine înțeles că EL nu se dezminte, cum o fost așa este.
Pretențios în fața oamenilor, cerîndu-le supunere în legislația SA, adaptată la zi.
