1514.Avertizîndu-ne de îndreptare

   Nu ne trebuie forţă, cu toate că avem nepăsare cînd vedem necazurile altora. Şi n-ar trebui decît acomodare cu ele că ne vin, ne ajung, e preambulul la ce va urma, de nu ne îndreptăm. Îndură respectivii şi pentru noi, că  doar ne va veni minte la cap şi corectaţi să ne revenim a fi normali. Pînă cînd? Pînă vom simţi o adiere ca de primăvară în sinele nostru înrăit şi gol de bine şi util. E mult e puţin veţi afla singuri de doriţi.
   Deci nu vă prea repeziţi ca musca la hoit, cînd nevoia loveşte şi voi simţiţi neputinţa altora în derulare. Că-i o introducere a ce vi se pregăteşte vouă de nu vă tocmiţi şi rămîneţi năclăiţi în rele. Nu sîmteţi degeaba pe acolo. Şi de vă plac asemenea înfăţişări sîngeroase şi dezgustătoare le veţi simţi pe propria piele, nu cred cu plăcere. Gură cască fără minte ia fiţi potoliţi şi vedeţi-vă de drum, ori nu că trebuie să o încasaţi şi astfel se împlineşte.
    De ne vedem de ale noastre bune rele, asta e şi-n timp ne vom învăţa să fim cum trebuie şi la timp. Că ne trecea vremea, se zice că niciodată nu-i prea tîrziu, în multe e aşa. Dar pe EL, de regulă trebuie să-L facem de eşti conştient, să aştepte cel mai puţin. Chiar şi decît propriile nevoi şi ale familiei de poţi şi trebuie pentru aţi fi bine, nu numai ţie. Astfel demonstrezi că eşti un om adevărat nu numai un om de treabă, cînd face un lucru, lucru, e acela. Adică nu se-ncurcă şi nici pe tine în aşteptări.
    Ni se năzare doar că istoria se opreşte, că se opinteşte cînd ni-i nouă greu, ori unei societăţi întregi. Amintirea unor destine comune, de regulă tragice, inexplicabile la prima vedere. Şi totuşi căutaţi-vă de vreţi în scrierile LUI către noi, ce le-au întocmit oameni instruiţi anume. Unii de azi zic că sub hibnoză, inexplicabile altfel la nivelul de atunci ci doar acuma. Numai EL ştie noi încă nu.
   Acele teribile părăsiri de către EL a omenirii în braţele distrugerii năucitoare şi fără noimă. Au fost precedate chiar pe aceste meleaguri de Însuşi EL, avertizîndu-ne de îndreptare. Dar cine să-L asculte? Şi-n timp nici nu-L mai ştim defel. Ne-o luat minţile, face ce cam vrea cu noi de nu-L ştim măcar cît trebuie, mai bine mai mult, pentru a nu-I greşi iar.

1395.Cu EL nu-I aşa simplu

   Deci să nu mai fim supăraţi pe neputinţa noastră ancestrală. Aşa ni-i dat de cînd sîntem a fi, nu-L ştim bine şi vrem totul deodată a pricepe, dar nu-i vremea. Sînt paşi de făcut înspre cunoaşterea SA, la timpul cuvenit, nu-l ştim încă, ci-l aproximăm, doar EL de vrea.
   Nu merităm multe a şti încă, şi cine ştie cît timp o mai fi pînă va fi vremea SA. Cu adevărat şi-om avea şi noi parte de ceva ce încă nici nu visăm. Înăcriţi şi amărîţi degeaba şi altora le creem probleme, că şi aşa nu le prind firul. Şi ei bineînţeles ar şti cîte ceva şi-n timp cine ştie de unde ţîşneşte răspunsul mult căutat.
   Pînă atunci se impune a ne obişnui cu-n fel de pace şi împăcare între noi toţi, la un loc. Şi să-L ştim fiecare după cît îl duce capul, fără nemulţumiri şi cîte altele, ci toleranţi cît mai toleranţi de s-ar putea.
   Cred că hodoronc-tronc în toate cele nu se va putea, deodată o dezmeticire întru îndreptarea mult dorită şi să-L avem pe EL alăturea poponeţ, aşa cum poate vreau eu şi cine mai ştie cine? Dar cred că nu-i posibil deocamdată, ci-n timp, cu încetul cum fiecare va şti la o adică, zic.
   De s-ar putea ca EL să ne mai păsuiască un timp mai real, cumva, cu căutări de partea noastră de adaptare cum vrea EL. Mai serioase învăţăminte şi cu termene cît mai bine chibzuite. EL şi Lumea LUI ne ştie de-a fir-a-păr pe fiecare şi la un loc, cum vrem. Şi neînchipuit de noi, amănunte şi cîte altele încă de ne imaginat. O Supertehnologie Imensă şi Sofisticată şi Spiritualizată, Desăvîrşită în raport cu noi, nişte nimeni cu pretenţii mari şi gură şi mai mare. Şi ceva cunoştinţe nu de mult tare, mai sofisticate niţel nu la nivel SĂU, care-I şi spiritual dat naibi, de neînţeles nouă încă.
   Nu ştiu cum să vă fac să-L luaţi în serios pe Dumnezeu. Nu aşa ca la tarabă, fiecare cu mama lui de închipuire. Religionarii cu ale  lor din nt şi de ochii lumii şi ceva din VT, aiureli folositoare doar pentru ei de uz personal. Să se-nbuibe şi restul : Dumnezeu cu mila. Cu EL nu-I aşa simplu : vă moralizaţi mai întîi exemplar şi după aceea acei îndreptaţi moral înspre bine doar.
    Nu mai faceţi rău şi urît în vorbe şi fapte deloc, măcar, peste un an, cînd EL îi va lua în colimator, în atenţie şi-i va contacta cumva, vor simţi. Şi de atunci căutîndu-L, îndreptaţi fiind, alta-i viaţa, ve-ţi vedea voi şi familia voastră. Aşa-i la mine de un timp încoace. V-am mai zis.

1353.Idei nobile

   Şi-n viaţa de zi cu zi ne dorim să trăim aventuros, neprevăzutul să ne fie tovarăş, dar nu-i aşa. Ci firescul ne ia în primire şi-o ducem într-o existenţă poate plictisitoare, cu toate că nu-i normal. E de învins dorinţe ce ne depăşesc posibilităţile unei vieţi corecte, dar fără prea multe bucuri, în afara celei de a trăi. Cînd găsim în orice existenţă cît de obişnuită bucurii şi mulţumiri, e bine şi util să-L căutăm şi pe EL, ne aşteaptă.
   Uni-ş doresc cunoaşteri ce-n lume-s create de oameni deosebiţi, obiecte de artă, ori cîte descoperiri arhiologice ce ne încîntă a le şti. Şi natura atît de darnică în minuni peste tot în lume, ce ne doreşte bun venit, doar cum trebuie să fim. Dar nu toţi înţeleg aceste eforturi înspre o realitate rară şi deosebită ci-ş doresc mai mărunte existenţe legate de mai fireşti trăiri simple. Fiecare cu lungimea undei sale receptoare. Să punem mai în faţă ca cerinţă, a crezului fiecăruia, ce ne uneşte nu ce ne desparte.
   Exagerările cînd au la bază idei nobile şi păstrînd izvorul binelui şi utilului încă-n trăsături nu-s întru totul greşite şi defăimătoare. Nu toate idealurile sînt carachioase, ci poate într-o lume prea nedreaptă, de regulă-s de urmat de fapte bine gîndite. Inteligenţa se cuvine să fie discretă şi-n creaţiile deosebite, merge mînă-n mînă cu bunătatea. Permanetizată mereu oboseşte, ci mai degrabă ascunsă-n detalii ce aflîndu-le te inviorează.
   Unii mari realizatori cu înfăptuiri pe măsură, în viaţa de zi cu zi erau nu discreţi ci năvalnici cu-n clocot interior potrivit cu măreţia lor expusă-n fapte. Erau nu gingaşi şi nici rafinaţi ci categorici şi neliniştiţi, mîncau foc şi nu te puteai pune cu ei, decît de erai ca ei, măreţi în fapte şi gîndire. Monştri sacri.
   Harul îi selectiv, se zice, nici nu are cum fi altfel, e de la EL şi aşa-i. Selecţia n-o pricepem, e ascunsă ştirii noastre. Numai SUS există cartea vieţii tuturora viilor de pe Pămîntul SĂU. Sigur şi-n timp demonstrat, cei cu sprijin Divin nu au putut fi constrînşi ca orice nedrept în centre de detenţie. Ei fiind moralizaţi, cu respect către Divinitate şi fără greşeală între oameni, că EL e cel mai aspru şi drept, ce nu există între oameni. Deci abuzurile contra acelora aleşi, nu şi-au atins scopul, ci doar au demonstrat neputinţa nedrepţilor în faţa SA.

Cunoaşterea

   "Cînd orice creatură trebuie să se declare, să fie aşa cum e şi cum era dintru început, cum poate nu şi-a dat singură seama că e. Vine clipa, emoţionantă şi surprinzătoare desigur, a întregului adevăr"(N. Steinhardt).
   E greu  să-ţi dai seama că nu eşti încă treaz, că EL a organizat încă de mii de ani în aşa fel lumea încît unii să-i ascundă celorlanţi adevărurile, după diferite tertipuri.
   Şi astfel am trăit de mii de ani adormiţi, şi în curînd soneria ceasului SĂU, va suna alarma trezirii mondiale, la ADEVĂRUL LUI, ce numai l-am mimat, aproximat, bojbăit, cu ochii legaţi, acuma ni-I dezleagă.
   Va fi uimitoare trezirea, adevărată, vom afla, ce nu au ştiut zeci, sute de generaţii, cine sîntem, cine-I EL, ce mai avem de făcut.
   EL nu-I mulţumit de noi, va trebui să ne schimbăm comportamentul în totalitate.
   Aşa a fost să fie să nu-L ştim, înţelege, respecta, nici de frică nu-I mai ştiam, de credinţă poate unii în unghere pe undeva pe care EL i-a ocrotit departe de ochii lumii, cred că nu ne-a dorit în apropierea SA, nu meritam.
   Masele cît şi elitele nu L-au ştiut mai defel, s-a ascuns şi cu ajutoril religiilor ce ni le-a dat pe capete, să ne săturăm de neputinţa noastră milenară.
   EL ştie absolut totul despre noi de mii de ani ne studiază, în diferite ipostaze, şi chiar pedepsiţi uneori, să ne vadă reacţiile, micile treziri efemere. Ştiu că va veni dar nu ştiu cînd încă. Nu ne rămîne decît să-L aşteptăm cît mai pregătiţi cumva, căutîndu-L în noi, şi îndreptîndu-ne spre bine.
   Vă rog să fiţi calmi, cu răbdare pregătiţi-vă de întîmpinarea LUI. Ştiu atît că după primele semne va începe o haotică trezire şi nu e de dorit, trebuie să ne stăpînim, e prea aşteptată regăsirea ca să o ratăm grăbindu-ne.
   Unii mai pregătiţi dintre voi deja au prins să-L întînpine, se pregăteşte ceva, nu simţiţi încă?