2300.Vremelnice de înălțătoare culmi nu cutezăm

  Creații deosebite uneori ne depășesc, un om obișnuit, ci valeități uneori de adevăratelea. Cumsecade și vrednice de înălțătoare culmi pe care oameni fiind nu cutezăm mult să ne aflăm. Ne grăbesc vremelnice năzbîtii, costisitoare căderi ce nu ne trag de tot în jos, de nu vrem. Alții ar vrea.
  EL e în toate cele ce le știm și nu, e nevoie să fim conștienți că o prezență fizică. Mai acătării despre EL, nu vom afla, dorind-o o putem conștientiza așa închipuindu-ne-L. Cum vrem fiecare și de-i cazul ne va corecta cîndva, singur ori altcineva. Condiția pînă a-L vedea, simți cumva, e de a fi cum ne cere, moderați în bine și cumințiți.
  Greșelile mereu nu-s de privit neputincioși ci de curmat șirul lor și curățat pe șleau. Netrebnicia de uitat și înviorat binele în noi și-n ceilalți cumsecade și cuminți de EL aflav-om. În prezent mergînd știind trecutul greu de nereguli de uitat să nu-l mai avizăm nicicînd vreodată.