2356.Statul e abstracțiune, orice pungaș nu răspunde

  Într-adevăr cînd analizăm societatea în ansamblu, nedreptatea ce-o cuprins-o. Mai abitir de cînd ne-am eliberat de totalitarism și ne așteptam la mai bine. Din contra mai mari hoții pe față se fac, statul e o abstracțiune, oricine pungaș. Nu răspunde, nu se cunoaște, ci pe total cînd se trage linia se  vede. Prinde orbul scoate-i ochii, ce-o mîncat trîntorii și escrocii, bun mîncat.
  Și noi cu buzele umflate, tot rămînem, oare pînă cînd Doamne? Pe TINE Te întrebăm că altcineva nu-i de găsit, nerozii nu răspund, doar noi cu buzunarele goale. Ne chinuim de pe o zi pe alta, gură-cască ușor de prostit și de unii și de alții. Pe TINE cel puțin eu TE știu Doamne, cît  am putut, că-s și eu mult limitat. Pînă mă voi învrednici cum vrei TU de la mine și eu dorind.
  Pînă va veni careva responsabil sus-pus, cu adevărat și se va cunoaște îndreptarea. Mult trîmbițată și numai pe hîrtie și din gură, că-n realitate golănie și șmecherie de tontălăi.
  TU ai încercat acuma 77 de ani Doamne să ne îndrepți, chiar ne-ai amenințat. Și nu numai pe noi românii, ci toată lumea și ai simțit căi degeaba și ne-am altoit. Teribil, Dumnezeiește părăsiți pe plan mondial, de să ne vie mințile la cap, dar de unde?