2459.Cu îndeletniciri ce noi nu le știm încă, doar EL

  Ursita nu-i, ci o închipuire, aproximată de nedreptatea ce ne conduce înspre nicăieri. E altceva din CER, cu îndeletniciri ce noi nu le știm încă, doar EL. Că spiritul nostru din EL, ce ne îmbăiază în el însuși conducîndu-ne cu tandrețe și amărăciune. Printr-o eternitate ce ni se pare, din vremelnicia noastră tare frîntă de nedreptate.
  Nedreptatea ne predă nărăviți în rele și urîte spre părăsire și pedeapsă stihiilor. Ce-s de serviciu nouă și celor în cursa de necaz să ne aprofundeze suferința însingurarea, desnădejdea. Și totuși beți de fără-de legea SA, demult tare nouă dată și nici cînd respectată. Ci tot amînată, terfelită și uitată, deci uitînd de EL și luînd de bun necuratul vechi mort.
  Aiuriți tare ca și zărghiții nebuni, într-o doagă, bucuroși de nu știm ce, vai de noi, inconștienții de EL. Plătim și nu știm de ce, nu-i nimeni să ne dreagă nedreptatea cuprinsă, în care ne năclăim întruna.