2415.Pînă-ți vine mintea la cap, și afli ce nu știai

  Cu toate că-i greu în credința adevărată să pășim, ne așteptă încercări. Piedici și chiar necazuri, dar cu EL alăturea îs toate de trecut mai ușor. E un fel de vino du-te de aici, încercări și iar încercări, chiar de ne înțeles unele. Pînă-ți vine mintea la cap și afli ce nu știai. E un altfel de trăire a vieții, care și ea e altfel, pe Pămînt, culmea între oameni. Și totuși așa de departe de priceperea normală a vieții umane obișnuite.
  Am pornit caut să continui cît va merge, nici să forțez nota cred că nu-i bine. Numai EL știe și voi vedea și voi cu mine ce se va mai putea. De aveți răbdare, că și eu îmi ajunge cîtă neîncredere întîlnesc cam peste tot. Și nici cu EL strașnice realizări nu prea am, îs în construcția unei relații.
  EL nici nu trebuie să ne pedepsească EL singur, cu forța SA imensă. De fapt nici nu-și pune mintea cu noi, ci ne lasă din mînă, ne părăsește. Nu ne mai ocrotește, ca un părinte bun, ci ne privește cum o încasăm  de la alte forțe. Ce de-abia așteptă să le cădem în mînă, ca să ne săpunească bine. Și cîte altele ce singuri ne pricepem să ni le facem necazuri, cîte vrei.