2393.Ci un Întreg ne definit, așa împrăștiați între ei

  Ne vrem în EL să fim, cum am existat mereu de veacuri multe, călători prin galaxii. Poate altfel conșienți de noi înșine nu așa separați și individualiști, ci un Întreg. Ne defini acuma pentru noi, așa împrăștiați între oameni, cu așa de multe feluri de a fi. Mai mult rele și urîte caractere, decît cum ni-i năzuința, dar asta e. Deocamdată ne strînge, în noi, inconștientului îi mai zicem poate îl trezește pe om.
  De obicei nu-i chip, nedreptatea o cucerit și mîlit omenirea cu a ei urîciune fără EL. Spectrul morții, cu stindardul său crucificatul necurat mort străvechi. E îndemnul și țelul, întunecat, negru cam mereu se poatră. Nu simbolurile vieții, luminii, curățeniei, ci cenușiul, mizeria, oroarea hîdă. E peste tot stăpînă, așa vreți așa aveți viață de mizerie și spurcăciune mereu îndărăt.
  Amara acreală umană de acuma și încă mai dinainte, nici de cum îndulcire, cu ce? Nu sîntem capabili, cu așa spiritualitate de doi bani, moartea-n băț și fudul tare. Cu așa năzuințe așa viață de nimic, spre nimic, de unde salvare dacă nu vreți.