2460.Trup de moarte, nu-i bine spus

  Așa de inconștienți de ceea ce-I facem LUI, în ciudă, și nici nu ne doare că pe EL îL doare nerecunoștința noastră surdă. Trupul de moarte, nu-i bine spus, o fi în final doar corpul, hoitul ce-l ce putrezește. Dispare în țărînă, materie  ecologic absorbită, nepoluantă, se reciclează natural integral. Deci restul, ce-i sufletul ia altă turnură, necunoscută nouă, spre EL.
  Nu direct ci prin etape de îndreptare oarecum, necunoscute nouă. Într-adevăr, aparent corpul suferă toate nevoile, ce le plătim în viață fiind. Pentru ce-i pricinuim LUI, că nu-L ascultăm, nedrepți între oameni și crezînd în bazaconii. Dar e un ansamblu închegat responsabil de viața dusă, în cunoștință de multe teme de luat în seamă, nu așa la derută, nedrepți și iresponsabili cît încape.
  Că se zice că zburăm printre stele, spiritual, o fi, cred că-s doar vise. Că EL are treburi serioase de înaltă ținută, ce nu le știm și cu noi, spiritual îs altele, doar CER-ul le știe. Unele lucruri simt și confirmate, că-s greșit interpretate pe Pămînt și le contrazic, dar nu toate și uneori nu știu adevărul și nu aproximez.