2372.De nu-i și nu-i, asta e, încheiem socotelile

  De viață nu scăpăm, se ține de noi, ni-i dată s-o trăim și se vrea trăită. Ni se impune încercarea vieții, de nu-i și nu-i, asta e, încheiem socotelile și dispărem. Sînt și astfel de oameni în derută totală, așa-i viața pentru ei un semnal. O atenționare pentru ăilalți ce rămîn, să nu rămîie indiferenți, ci să se împlice. EL ne încearcă în fel și forme, are un traseu aL SĂU, o programă cu noi.
  Și-n  continuare, copilăria de văzut cum e, de izbeliște, cu părinți iresponsabili. Care vor fi părăsiți cînd îi vremea, suferind ca și copii lor needucați, ne îndrumați. Cumsecade între oameni să fie și cu EL știindu-L bine măcar. În așa nedreptate așa de extinsă, nici nu ne cere să-L credem cum era normal. Ci să știm de EL, Cine E cu adevărat, nu tatăl lui isus, care-i un roman violator din acea perioadă.
  De restriște poporului evreu, pedepsit că nu-L mulțumea cum se dorea SUS. Prin asemenea perioade de restriște și părăsiri, urmate de urgii, o trecut omenirea. De multe ori, ne înscriindu-se în tema ce ne cuprinde dată de SUS, neputincioși. Eu zic neinformați, dezinformați, delăsători și cîte altele pînă azi ajungînd așa.