Constatăm cu cît ne învrednicim în cunoașterea necesară vieții, s-o aprofundăm. În societate înălțîndu-ne pe piedestaluri profesionale, tot mai semețe, uităm de EL. Și de îndreptarea necesară între oameni, fuduli nevoie mare, într-o vreme plătim. Și chiar dăm înapoi profesional și social pînă ajungem în pleava societății. Dar tot nu ne vine mintea la cap, din cînd în cînd ne mai îndulcește regimul, dar tot degeaba.
Se vede treaba că ne dorește îndreptați, pe cei vizați pînă la o vreme, putînd fi recuperați. Înspre ceea ce dorește EL, ulterior nu. Că de ne dezmeticim firesc LUI și nouă, ne lungește viața și altele, ca să-L servim cum trebuie. Trezindu-i prin noi și pe alții din agonia nedreptății ce i se face LUI și lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu