2450.Că nu-L știm bine, măcar cît putem pe Pămînt

  Nu ne rămîne de putem, în fața SA, asta-i problema că mîndri nevoie mare sîntem. Nu reușim ca salcia, în fața măreției distrugătoare, de I te împotrivești să rămîi cu rădăcinile în Pămînt. De ce împotrivire? Că nu-L știm bine, măcar cît putem pe Pămînt. Și în necunoștință de cauză, reacția e netrebnică LUI și ulterior și nouă, că ne altoiește. De ce? Așa-I EL, de ce nu se stăpînește?
  Că are mărețe altele pe cap, ce nu le știm și cîte altele, poate în timp se va putea mai altfel. Conlucra cu EL în beneficiul întregii umanități, aș vrea, cel puțin așa cred eu. Și noi să mai acumulăm răbdare și minte, ca să-L putem pricepe cît de cît. Nu tot să așteptăm de la EL ajutor, ci să ne dumirim și singuri de calea de urmat. Încă nu-i cine știe ce de capul nostru, o aproximăm încă, cuminți nu sîntem.
  Și perioada de așteptare în genunchi, de la EL toate o trecut. Ne vrea mai răzbătători, dar e pericolul s-o luăm pe alăturea și acuma ne E prin preajmă simțit. Cred pînă trecem hopul ce-l vom afla, în devenirea spre un ceva ce nu-l știm deloc încă.