2450.Că nu-L știm bine, măcar cît putem pe Pămînt

  Nu ne rămîne de putem, în fața SA, asta-i problema că mîndri nevoie mare sîntem. Nu reușim ca salcia, în fața măreției distrugătoare, de I te împotrivești să rămîi cu rădăcinile în Pămînt. De ce împotrivire? Că nu-L știm bine, măcar cît putem pe Pămînt. Și în necunoștință de cauză, reacția e netrebnică LUI și ulterior și nouă, că ne altoiește. De ce? Așa-I EL, de ce nu se stăpînește?
  Că are mărețe altele pe cap, ce nu le știm și cîte altele, poate în timp se va putea mai altfel. Conlucra cu EL în beneficiul întregii umanități, aș vrea, cel puțin așa cred eu. Și noi să mai acumulăm răbdare și minte, ca să-L putem pricepe cît de cît. Nu tot să așteptăm de la EL ajutor, ci să ne dumirim și singuri de calea de urmat. Încă nu-i cine știe ce de capul nostru, o aproximăm încă, cuminți nu sîntem.
  Și perioada de așteptare în genunchi, de la EL toate o trecut. Ne vrea mai răzbătători, dar e pericolul s-o luăm pe alăturea și acuma ne E prin preajmă simțit. Cred pînă trecem hopul ce-l vom afla, în devenirea spre un ceva ce nu-l știm deloc încă.

1955.Nu toți aflăm cum e să fim așa

   Ni-i greu, foarte greu să fim cum trebuie între oameni, adică cu bun-simț și cu dreptate. Ne căznim mai ales că-i și nevoie mare să fim cum trebuie, siliți, de SUS. Nu toți află cum e să fim așa, după merite și năzuințe și să-L aflăm cum E. Cît sîntem capabili, într-o lume unde nu-I de EL încă și EL E totul, dar nu se știe. Pe nedrept încă se merge unde o înțărcat mutul iapa, inconștienții!
   Deci se impune constrîngerea conștiinței, cîtă mai e prin EL, cum poți că-i silință. Că nu mai sîntem mici naivi și drepți de ne luat în seamă, nici mari inaccesibili sfinți. Ci simpli și complicați neisprăviți, dar nu de tot, c-o mai rămas încă destul să fim. Și ce n-am fost neam de neamul nostru prost la toate, și pe de rost în bine cît om putea. Că nu-i chip altfel de dus mai departe omenirea, noi și ea cu EL.
   Că om afla ce mare lucru tot știam de cînd e lumea de micimea ce-i în noi mereu activă. Compromiși de urîțenie și rele în fața celorlanți și a CER-ului nesfîrși de răbdător. Smiorcăiți și fudui mișei cu nemernici neștiuți nici de ei că-s hîzi de josnici. Nu se recunosc nici în cele din urmă.