1955.Nu toți aflăm cum e să fim așa

   Ni-i greu, foarte greu să fim cum trebuie între oameni, adică cu bun-simț și cu dreptate. Ne căznim mai ales că-i și nevoie mare să fim cum trebuie, siliți, de SUS. Nu toți află cum e să fim așa, după merite și năzuințe și să-L aflăm cum E. Cît sîntem capabili, într-o lume unde nu-I de EL încă și EL E totul, dar nu se știe. Pe nedrept încă se merge unde o înțărcat mutul iapa, inconștienții!
   Deci se impune constrîngerea conștiinței, cîtă mai e prin EL, cum poți că-i silință. Că nu mai sîntem mici naivi și drepți de ne luat în seamă, nici mari inaccesibili sfinți. Ci simpli și complicați neisprăviți, dar nu de tot, c-o mai rămas încă destul să fim. Și ce n-am fost neam de neamul nostru prost la toate, și pe de rost în bine cît om putea. Că nu-i chip altfel de dus mai departe omenirea, noi și ea cu EL.
   Că om afla ce mare lucru tot știam de cînd e lumea de micimea ce-i în noi mereu activă. Compromiși de urîțenie și rele în fața celorlanți și a CER-ului nesfîrși de răbdător. Smiorcăiți și fudui mișei cu nemernici neștiuți nici de ei că-s hîzi de josnici. Nu se recunosc nici în cele din urmă.