2070.Lumești îndeletniciri, nu ne privesc, un țel

   Lucru curat, pur indiferent de altele ce-s omenești aflări, de care treci mai departe. Așa simțim noi atunci, munca înaintea celora ademenitoare lumești îndeletniciri. Ce le lăsăm altora, ori nu ne mai privesc, avem un țel, cum o fi, ne atrage. Și vrem al afla cît mai corect și cuprinzător, ne-o venit vremea acelor treburi. Ce-s acuma stringente nouă, un refugiu, o oază într-un deșert de nedreptate, ce-i lumea.
   Nu ne obligă nimeni, noi înșine vrem, cu curaj poate neînțeles deplin, asta e. O vreme de preocupări singulare, nu irosire în van, că vrem o realizare ce nu-i prinde pe alții. Așa-i vremea asta a mea și a cărora vor mai altceva cînd le vine vremea. Cu toate că-s și luări de atitudini și aspre critici, cît de justificate, EL știe și voi cît vă cuprinde.
   Demn caut pentru prefaceri bune și adevăr, dreptatea de repus în drepturi. Ca să se sfîrșească nedreptatea LUI și a noastră între noi. E o luptă surdă, ecourile ei îs pe aicea, cît pot fi deocamdată. Doar EL o știe cît de benefică e între oameni și de ce durată și cu ce rezultate.