1985.Fără ca strălucirea să-i întoarcă pe nedrepți

   Adevărul răspîndește un fel de lumină căreia nu i se poate rezista. Și totuși adevărului SĂU i s-o opus și I se opune nedreptatea, fără ca strălucirea. Să-i întoarcă pe nedrepți pe calea cea corectă LUI și nouă. Ci înstrăinați, răi și urîți între oameni și fără EL, ne vedem de treburi. Părăsiți și-n suferințe, cînd e vremea chiar vremelnice dispariții. Deci o existență fără rost și tot nu reacționăm pozitiv încă.
   Nedrepții se cred suspectați, pîndiți de ceilalți, dar nu știu că-s mai degrabă de SUS încercați. Să se îndrepte și să-L afle corect și nu se vor mai simți cu musca pe căciulă, ca orice vinovat. În fața SA și a noastră, că ne duc în eroare, de-i urmăm ca gură-cască, ce sîntem de nu ne vedem de drumul corect. Ci o căutăm cu lumînarea nedreptatea și urmările ei, părăsirea, suferințele și dispariția prematură.
   Căutarea continuă în vederea împlinirii noastre, nu nepăsarea, îs roditoare omului. Și ne ajută îndeplinirea a ceea ce trebuie să fim în rezonanță cu universul, că nu degeaba. Ne aflăm pe Pămînt, creația SA în devenire mai altfel decît încă sîntem. Doar trebuie să ne comportăm bine între oameni, întrerupînd nedreptatea dintre noi.