1967.Un semn Divin, dar nu așa-i perceput corect

   Azi e ziua crucii la creștinii care o serbează, mai mult ori mai puțin. Dar e o serbare a unui simbol dinainte de creștinism. Cînd nu se știe cum o fost transmis omenirii și de pe meleagurile noastre cu mult timp înainte. E un semn Divin, dar nu așa-i perceput corect. E un semn de lumină, nu de întuneric și moarte, cum e primit azi în lume.
   Pe care-i spînzurat de obicei un stîrv necurat, de om mort, la care se-nchină nedrepții LUI și ai noștri. Și destui gură-cască în derivă spirituală, ce nu-L recunosc pe adevăratul. Și Singurul Dumnezeu din CER ce-I pentru noi vii de pe Pămînt, Unicul Responsabil.
   Deci semn de lumină, de se vrea a ști e o stea cu patru raze, luminoasă de să nu te poți uita la ea. Și așa să fie, de se vrea respectarea SA corectă și prin acest simbol Ceresc. Unic în felul său, dar nu inducînd suferința și moartea între oameni, ci lumina și înălțarea. Înspre năzuințe de mai bine și lumină spirituală, nu părăsire și suferință, cum e azi.