1957.Normalitatea-i o punte îngustă

   Ne credem strașnici deștepți, nu ne ajunge nimeni la nas, așa de sus ni-l purtăm. Chipurile, de sîntem așa, nu sîntem departe de  prostie, așa că reveniți-vă oameni! Că la fel ca și nebunia și-n deșteptăciune e să nu exagerăm, să sărim pîrleazul. Normalitatea-i o punte îngustă, greu de menținut pe ea, doar să circulăm. Tentați s-o încălecăm și greșim, făcîndu-ne de rîs și nu ne place, mai bine potolirea.
   De aflat lucruri serioase, nu sîntem în stare, limitați de SUS, nici nu bănuim asta. Nu merităm, că nu sîntem cum trebuie în lume și-n fața SA. Mai e cale de aflat cum e de făcut și să facem să fie bine. Și pe urmă să ne dovedim agerimea minții în a-L ști corect. Nu așa de mîntuială, tot prin minciună și închipuiri false LUI și nouă.
    Deci limitați, nu putem decît avea o credință în diferitele domenii ale existenței. Nimic sigur, ci bîjbîim în semiumbra lăsată în lume de EL, ca să ne potolim. Mai întîi și pe urmă se va vedea în ce relații vom putea fi cu EL, mai întîi. E cale de aflat în față și nu prea sîntem capabili de multe încă-i greu cu felul nostru  de a fi și EL, cam neclintit.