2007.Lașitatea, lenea, plictiseala-s distrugerile omului

   Sînt destui ce ne duc de nas cu aspectul lor exterior și-n interior îs goi. Ca și alții cu papagalul pus la punct și tot la fel de neisprăviți în fața noastră,   la o adică.  Și unii și alții cînd dau de greu, pe aici ție drumul, o tulesc iepurește, de nu-i mai ai cînd trebuie. Lașitatea și lenea-s la fel ca plictiseala distrugerile omului de rînd.
   Să nu ne înăcrim strașnic cînd avem de îndeplinit îndreptarea față de oameni și EL. Încăpăținîndu-ne să fim de ne clintit în ceea ce trebuie făcut corect și bine. E un început firav și să nu ne oțărim prea tare, uitînd esența bunătatea, cumpătarea. Ci să fim cît mai reținuți, demni și răbdători pentru a culege ceva roade adevărate.
   Să nu ne urîm viața, că am dat de greu și nu prea știm cum să ne îndreptăm. Că-s momente de cumpănă multe, dar E cu tine îL simți și-i ceva deosebit. Că vrei mai mult, e explicabil, te consideri și așa ești, singur în fața tuturora și a Necunoscutului. Că așa trece EL deocamdată pînă se va înfiripa o cît de cît viață cu EL, mai curentă.