2060.Aflîndu-le semnificația, umplîndu-le goliciunea

   Să ne învățăm, să ne obișnuim a vorbi cînd avem ceva util și de bine de transmis. Cînd urmează faptele ce le încununează, aflîndu-le semnificația, umplîndu-le goliciunea. Că vorbe aiuarea-s ușor de zis, dar ne defăimează pe noi înșine. De nu transmit ceva necesar imediat și folositor celor cărora se adresează.
   Și transmiterea să fie inteligibilă, într-o ordine clară fermă a cuvintelor corect zise. Că-i nevoie de educație și pricepere, ca să ne facem înțeleși ce rostim cu rost. Nu vorbe în vînt, că sînt destule și-i pierdere de vreme, de nu-ți dai seama de goliciunea lor. Trebuie atenția trează mereu, să nu ne irosim timpul degeaba, ascultînd palavre.
   E din ce în ce mai puțină informație utilă, ori îi foarte direcționată, nu generalizată. Și să ne folosim de ceea ce trebuie, restul, să ne vedem de drum. Conștienți de  ceea ce trebuie să fim, cum se cuvine între oameni și cu noi înșine. Și niciodată să nu uităm de EL, Unicul și încă Necunoscutul cum e nevoie. Ascuns de nedrepții lumii, ca să iasă ei în evidență, neobrăzații.