Încet, încet după ce te înveți cu Lumea LUI și acele obicee, străine nouă pe aici pe jos. Încet și sigur te îndepărtezi de ale oamenilor îndeletniciri și treci cam nevăzut. Un timp după care chiar nu mai ești pe aici, ci dispari în mod miraculos. Îs lucruri ce pe aici nu-s prea cunoscute, ci doar ghicite și trebuiesc lămurite.
Ca și așa zisa SA comportare ne înțeleasă pe deplin pe Pămînt. Să zicem capricioasă, cu năbădăi, mai bine zis schimbătoare. Cu care nu-s de acord ci mai degrabă e ceva ce nu-l pricepem bine. Și ne încearcă a ne scutura din cînd în cînd, doar ne vom prinde, dezmeticindu-ne. La ceea ce dorește EL să-L pricepem, dar se vede că nu-i chiar principală aceea neînțelegere.
Și va mai trece timp, pînă deplin ne vom înțelege unii cu alții, SUS-ul cu josul. E greu, că omul nici nu se preocupă a afla această Necunoscută, care-I Dumnezeu. Ci fiind nedrept între oameni și-n fața SA, îndepărtați de o relație corectă cu EL. Nici EL nu ne ajută deplin, neîndeplinindu-I cerințele încă, neputincioși. Și pe căi greșite LUI și nouă și încă avem de plătit, fiind părăsiți din cînd în cînd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu