1964.Chiar de au necazuri, le consideră normale

   Într-adevăr pe Dumnezeu, Unicul din CER, cam toată lumea e capabilă să-L admită. Că se mai crede pe alăturea în cîte bazaconii, nedrepții plătesc. Și chiar de au necazuri așa de înțînați, încăpăținați îs că le consideră normale, în loc să se îndrepte. Populația de rînd și ei capii prostiei în fața SA, cînd le vine rîndul la necazuri. Se caină, cer ajutor de unde-o fi, dar LUI, Domne ferește, în mod explicit, nu pot.
   Că-s pe o cale greșită LUI și nouă, dusă de rîpă și de asta părăsiți de EL, au ce au. De dat socoteală și să-și revie, dar nu-s capabili, așa-s de porniți greșit pe coclauri. Înstrăinați de calea SA curată și simplă, ci în minciuni și false închipuiri. Deșertăciuni cu toptanul, ce nu rămîn ne luate în seamă SUS și consecințele. Îs grave printre nedrepții LUI și ai noștri, de nu-și revin.
   Și nu ne cere mare lucru, ce în timp și cu răbdare se poate și mai ales de timpuriu de se poate. Cînd încă nu-s înțepenite crezurile-n noi, de nu-s în stare de a le urni. Decît la mare nevoie și atunci e problema de obișnuință, bună ori rea. De se poate foarte ușor rata ținta, viața s-o ducem cît trebuie.