3920...Dar nu contează pe aicea.

  Nu și-o dat EL pe unicul fiu, nerozilor! are miriade de fii activi toți în CER, din CER. Doar concepuți și existenți, nu de pe Pămînt, niciodată nu s-o compromis EL cu noi. Pămînteni, nu s-o înjosit, decît în mintea bolnavă a tîmpiților de toate felurile. Mai mult și Satana ce-l blamați așa tare-i tot pe Acolo-n misiuni și azi Acolo SUS.
  Că EL E preocupat cu plăcere de Pămînt și tot ce ține de viața și noi oamenii. O fi nu știu, decît că nu-I place că nu-L respectăm nici așa cum trebui. Ci ne închinăm la cîte închipuiri tîmpe, la ce EL ne-o tot scăpat și nu ne revenim. Chiar de s-o pus pe capul nostru dintotdeauna, să ne dezmeticim și nu-i chip, ratîndu-ne. Viața, nemulțumiți și EL și noi de așa tărășenii neisprăvite în molipsire.
  Strașnică încă pe Pămînt, părăsiți o tot plătim întruna, dar nu contează la nesimțiți de pe aicea.

3890...Aparent doar

  Nu-i lumea asta a nostră de izbeliște chiar de pare, îi cu EL Responsabilul de noi. Din CER și nu ne lasă și nu ne va lăsa oricum, ci cu preocupare Divină, aici e chichița. Că nu-L pricepem încă, dar ne va fi bine, doar să avem încredere nețărmurită-n EL. Neapărat altfel e cam greu și vom mai avea de tras cine știe cît pînă ne vom dovedi apți cum trebuie.
  Că ni se tot zice de netrebnicele religii că omenirea-i o deșertăciune și supusă diavolului. Minciuni, e supusă doar LUI, încă nu dovedită pe față lor inconștienții, dar EL nu ne-o părăsit niciodată. Ci ni-o tot atenționat prin acele forțe de ordine Divină și am cam încasat-o mereu. În neștire fără EL cum trebuie, desnădăjduiți credeam în neputința de a fi cum trebuie.
  În orice neghiobie ni se servea de acei fără EL și puși pe rele și urîțit lumea, aparent doar.

3264.Să ne dezmeticim cumva și poate, poate se va îndura și ne va da voie la mai multe de știut

  Un cod de semnalizări ni-s și la dispoziția noastră din CER uneori și credem marea cu sarea. Că L-am prins de-un picior, aiurea, EL ni-i Prea Superior și nu vrea să ne creeze condiții de a progresa. Înspre Lumea SA, ci ne ține în așa necunoaștere încă o vreme, poate chiar de mai sînt contacte. De gradul care vreți, aparent clare și ferme, cine le ia cum trebuie? Foarte puțini și nu timp îndelungat.
  Repede se revine la distanța prea mare și de ne priceput între CER și noi, neciopliții. Și așa o mai ducem ca urmașii maimuțelor, oarecum zise de nedrepți și alte gîngănii ce ne tot cercetează CER-ul. „- Or fi oare oameni ăștia?!” Poate unii de SUS ne și cred, nu au voie să ni se apropie. Nu merităm și ne țin atît cît mai aflăm pe furate, că-i carantină, secetă mare în cunoaștere.
  Să ne dezmeticim cumva și poate, poate se va îndura și ne va da voie la mai multe de știut. Și despre EL și Lumea SA, nu cîte nedreptăți între religii ce ne-o dus cu sorcove. De am ajuns așa înstrăinați unii de alții și CER și nedrepți.

2912.Ți se dau în schimbul loialității tale față de EL

  Nu ne știm durata vieții, doar EL și-I Necunoscutul din CER, Aproximatul înjosit. Pe nedrept de nedreptatea ce I se face LUI și nouă, înstrăinîndu-ne de EL. Prin fel și forme de trecătoare închipuiri false LUI și nouă, religii strîmbe ca și lumea. Năucindu-ne deplin, socotim că de la o vreme ni se cam gată zilele. Încep stuturăturile, degeaba ne-o învoit cu viața să ne știm îndatoririle de îndeplinit.
  Ne-am cam irosit vremea și oricînd de nu ne dezmeticim corect, de EL simțit. Adică sinceri în fața LUI fără alte preavize, direct, simplu și oricînd nu-i nici tîrziu nici devreme. Cînd te simți pregătit, cu cît mai repede cu atît mai bine, te poți îndrepta în viață cumsecade. Nu în pripă, beneficiind de multe ce ți se dau în schimbul loialității tale față de EL.
  Cum trebuie între oameni, aflînd viața împlinită și îmbucurătoare tu și familia ta. Nu-i char ușor și-i și de curaj vorba, demn, corect cu adevărat om odată.

2796.O treabă laborioasă și de altă factură, nouă

  Toți sîntem vremelnic măcar prin lumea aceasta, numai EL E veșnic din CER și pe Pămînt. Și cîte aluzii și iluzii își fac nedrepții SĂI și ai noștri cu necurații din NT, treaba lor. Părăsiți plătesc la grămadă ori în particular cu toți acoliții lor, cînd li-i vremea. Idolatrizarea răului și pe altă parte mecanizarea aceasta fără cap și coadă.
  Cu omul îi în continuă fugă spre automatizare, ușurarea muncilor sale, toate de s-ar putea. Transformînd omul nu într-un conducător umanoid robotizat, semimașină. Ci-n în ultimă instanță într-o bestie (după Mircea Eliade), apropo de ME în cățile sale de istoria religiilor. Face praf creștinismul și altele nedrepte LUI și nouă, de asta nici nu-s traduse în românește. Decît parțial acelea ne interesante normalizării.
  Că-i departe încă îndreptarea omenirii, nu prea tare, doar EL știind ce și cum. Cînd și de unde se va porni în orientarea necesară dezmeticirii noastre corecte. Că-i o treabă laborioasă și de altă factură, nouă în umanitatea Pămîntului.

1964.Chiar de au necazuri, le consideră normale

   Într-adevăr pe Dumnezeu, Unicul din CER, cam toată lumea e capabilă să-L admită. Că se mai crede pe alăturea în cîte bazaconii, nedrepții plătesc. Și chiar de au necazuri așa de înțînați, încăpăținați îs că le consideră normale, în loc să se îndrepte. Populația de rînd și ei capii prostiei în fața SA, cînd le vine rîndul la necazuri. Se caină, cer ajutor de unde-o fi, dar LUI, Domne ferește, în mod explicit, nu pot.
   Că-s pe o cale greșită LUI și nouă, dusă de rîpă și de asta părăsiți de EL, au ce au. De dat socoteală și să-și revie, dar nu-s capabili, așa-s de porniți greșit pe coclauri. Înstrăinați de calea SA curată și simplă, ci în minciuni și false închipuiri. Deșertăciuni cu toptanul, ce nu rămîn ne luate în seamă SUS și consecințele. Îs grave printre nedrepții LUI și ai noștri, de nu-și revin.
   Și nu ne cere mare lucru, ce în timp și cu răbdare se poate și mai ales de timpuriu de se poate. Cînd încă nu-s înțepenite crezurile-n noi, de nu-s în stare de a le urni. Decît la mare nevoie și atunci e problema de obișnuință, bună ori rea. De se poate foarte ușor rata ținta, viața s-o ducem cît trebuie.

1655.EL, ne va răspunde de va crede de cuviință

    Într-adevăr în 1935 și ulterior și la înmormîntarea Mariei Petre, din CER  și chiar EL o făcut semnul crucii. Dar a ceva de atenționarea unor oameni cărora vroia să li se adreseze, încurajîndu-i, prin ceea ce pricep, spiritual știind. Obișnuința de a-I greși, va fi încă greu de învins în continuare, doar o voință deosebită, de a nu-L mai supăra deloc. Cumva știindu-L mai bine și EL mereu aproape să nu-I mai greșim. De TINE-s legate toate Domane!
    Simboluri nedrepte ce-s adînc înrădăcinate de nedreapta religie, ne vor da de furcă un timp. Și-n CER, v-am zis, s-o început curățenia nedreptăților ce sub influiența pămînteană, sînt acum înlăturate. Așa, veți zice cum de s-a putut așa ceva în CER? EL și numai EL, ne va răspunde de va crede de cuviință vreodată.
    Eu am cam căspund, cred că o fost un amestec de înlăturare oarecum a neamurilor de atunci, din fața SA. Ci numai poporul ales de EL, avînd acest drept, atunci un timp pînă s-o lămurit și cu ei. De ce zic, și cu ei, că și acum aș dori să nu se mai lămurească greșindu-I niciodată, dar mai știi? Dar cred că se va face o înțelegere definitivă în alți parametri ce-i vom afla.
    Și atunci o mai fost și ulterioara pedepsire anticipativă a poporului ales, să nu care cumva să-I mai greșească. De asta a apărut creștinismul atunci. Dar din start EL i-o pus gînd rău, dezbinîndu-l, făcîndu-le neînțelegeri sîngeroase pînă de curînd, în Iugoslavia. Și acum nu se împacă pe lume, dar tot ca piaza rea ne încearcă în fața SA, și o luăm în barbă, că minte nu avem cum ar trebui. Și să ne dezmeticim în fața SA și așa îndreptați și cu binele să rămînem pe veci.
     Normal ar fi să o rupem deodată cu trecutul, să zicem care o fost pînă la o dată ce-o stabilim cu toții, respectînd-o cu strășnicie. Și de atunci în colo să fim cum trebuie între noi și-n fața SA.
   Dar de regulă omul nu-i consecvent și cum necredința acesta s-o întins în lume. Poate doar cu ajutorul SĂU, cum va vrea EL, să-L urmăm și îndreptarea să fie altfel. Înfăptuirea să fie grăbită și coordonată de SUS, vom vedea.

1635.Nu I-am dat prea mare importanță, dar va reveni

   Nici un mesia nu va veni și nici n-o fost, îs minciuni și aiureli de nedrepți păgîni. EL e singurul din CER ce ne-o creeat și ne are în grijă pe noi vii de pe Pămîntul SĂU. Doar EL o fost acum 77 de ani, să ne îndrumeze și nu I-am dat prea importanță , dar va reveni tot EL.
   E un act de curaj să ne încredințăm în EL și să-L abordăm, oricum, prin mulțumiri, rugăciuni, etc. Că nedreptatea e în lume și de EL nu se știe prea bine, fiind uitat în lume. Chiar de E Singurul care ne ocrotește de merităm și ne părăsește de  nu sîntem îndreptați și avem necazuri chiar și moartea.
   Deci E singurul Dumnezeu, dar nedrepții și-au făcut zeul lor și nu-L respectă, chiar de mai vine pe Pămîntul SĂU, îL ignoră și acuma. EL ne dă de merităm dreptul la fericire și libertate și altele ce ni se cuvin. Altul nu și să nu ne construim pe nefericira altuia viața, că plătim.
   Adevărului SĂU, răspîndește un fel de strălucire căreia nu i se poate rezista, dar trebuie aflat corect. Cu toate că nu-I cerusem ne-o învrednicit cu viață și cele necesare. ÎI sîntem datori vînduți dar nu ne sinchisim cum ar fi cazul și părăsiți plătim chiar și cu viața, nesăbuința de a-L nesocoti.
   Avînd credință în EL, e noutate în lume, majoritatea nu-L prea știu, ori nu I se încredințează corect. Ești vulnerabil de ai fi de capul tău, dar așa EL te apără și nu ți-i teamă. Nu  ești în calea nimănui nu-i încurci și de-L urmezi nici nu te știu alții de nu vrei.
   Nepăsarea față de cunoaștere și mai ales a SA, corectă e o greșeală ce se plătește. Și de regulă nedrepții habar nu au de ce-s părăsiți și plătesc la greu din vremuri vechi chiar. Se fac mari eforturi ca EL să nu fie cunoscut cu adevărat, ci nedreptatea să triumfe. Dar nici EL nu șade cu mîinile-n sîn și ne trezește pe unii și pe alții la realitatea SA. Și încet se va restabili ce-i necesar lumii, cunoașterea SA, Baza vieții.