1947.Vai de mama ei, dar asta e, începi cum poți

   EL îți vine în viață, că tu-L dorești să te ajute-n probleme ce-ți par insurmondabile. Și începe o conlucrare, vai de mama ei, dar asta e, începi cum poți. Și constați că nu prea ești pe fază, cam ai probleme de adaptare la cerințele SALE. Mergi totuși înainte, pe o cale în derulare, ce vădit nu prea merge, decît cîte puțin.
   Și te tot întrebi ce cați pe acolo și afli întîi mai domolit răspunsul, te-ai grăbit. Ori mai bine zis, EL te-o primit cam repede pe calea asta. Și de fapt vremea acestor demersuri e încă prea devreme, mai e de mers. Și de asta nu-ți merge cam nimica, grăbit să afli ce trebuie, îL tot contrezi și ai de furcă.
   Că ți se scot în față cîte vrute și nevrute, doar să te potolești nițel. Nițel, da, dar iar încep neînțelegerile, așa o duc eu de multișor în astă cale nouă. Prea grăbită pentru lumea de azi, e prea dimineață sînt, încă nu mijesc zorii vremurilor. Ce le tot anunț eu, bătînd taraba, a goală încă vremea de împlinirile acelea, hă, hă! Mai e cale așa că cer să i-a măsuri că nu prea-s potrivit eu în așa încă lume.