Nu recunosc nici în ruptul capului nedrepții SĂI și ai noștri, că li-i mai la îndemînă relele. Și mai puțin văd binele de făcut între oameni și astfel dau vina nu pe ei însăși. Că-s netrebnici și nu le cade bine neputința, ci mai bine inventează influențe străine și nedrepte. Și ei îs ușă de biserică, sărăcuții prostuți de dau în gropi, cu așa auto explicații nesăbuite.
Și omul singur are suficientă minte să se dumirească ce-i bine și ce-i rău. Și să se abțină de la rele și urîte acțiuni și vorbe și doar binele și utilul să-l folosească. A că o fi auzit și-i adevărat că-s destule îmboldiri ce-s străine nouă. Ce ne tot îmbie la nedreptăți și rele, dar și EL ne veghează să fim cum trebuie. Doar acea mică influență ce ne revine fiecăruia, de capul său ce dorește, înclinînd balanța decisiv.
Decisiva noastră alegere e independentă de alte forțe ce pot să ne ajute ori încurce. Dar noi ne alegem calea de urmat cu adevărat singuri, după cum sîntem de educați. În bine și util învățați a face, cu bun-simț și dreptatea din sinele nostru lăuntric. Și cei ce ne îndrumă, apropiații și de nu și nu, EL e scăparea de vrem, numai, că de nu, nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu