2301.Nu ne-o sădit nimenea acolo unde trebuia

  Nu ne putem apăra de neputințe, de îndărătnicii urîte și rele, toate ale noastre. Cîștiguri de-o viață sigur de capul ei fără minte, nu ne-o sădit nimeni acolo unde trebuia. Și prăși la timp, plivi de netrebniciile ce ne-o năpădit mereu, de așa arătăm acuma. De ne dorit în fața SA și a oamenilor ca ei și noi de goi de glagore, ce ne-ar fi scos la liman.
  EL de Acolo și de mai pe jos, ne-o atras atenția la noi cum sîntem, să ne spălăm și curați să fim. Că azi neputința defilează goală și noi cu ea, hîrșiți de rele, nu ne vedem ce am ajuns. De nimic în lume și-n fața CER-ului de ocară și nu numai că plătim. De ne-ar da viața rest de trăit cum mai trebuie, sigură , nu, doar de mai vrem.
  Că viața-i de primejdie că nu știm a o trăi, faultîndu-ne singuri de nedreptățile slobode. În loc să le vedem și evita, curați fiind mereu le cătăm calea încurcați. Ne știind cumințenia să fim în fața noastră și a lor și LUI. Nu ne mai vrea a ști și înstrăinați dări dăm de izbeliște sîntem, părem și nu ne sinchisim.