Omul simplu, de fapt fiecare în dreptul său sincer, nu-i preocupat decît de o locuință. Hrană și ceva liniște, pace să-și ducă zilele cum se poate în societatea zilei. Dar la EL și noi să ne dorim și comportări domestice, demne de oamenii ce sîntem. Nu alandala și necugetați, neputincioși de bine și dreptate și nici cu EL. Ci-n deriva vremurilor mereu nemulțumiți de viața astfel aleasă de capul nostru.
S-o avem neînduplecați de cerințele LUI, ci-n virtutea unor alte porniri nedrepte. În părăsire veșnică ne tot aflăm, plătind pe rupte fiecare și toți pe rînd cînd ne vine vremea. Nemulțumiți vreodată de așa trai fără Dumnezeu ci-n fărădelege, nedumerire. Aflîndu-ne mai mereu necugetînd la EL și noi cum trebuie, ci indiferenți ne aflăm pe Pămînt.
Indiferența asta se tot plătește de multă vreme, lăsîndu-ne cu buzele umflate Neștiind viața chiar și așa simplă n-o știm a o avea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu