3964...Și așa simplă nu știm a o avea.

  Omul simplu, de fapt fiecare în dreptul său sincer, nu-i preocupat decît de o locuință. Hrană și ceva liniște, pace să-și ducă zilele cum se poate în societatea zilei. Dar la EL și noi să ne dorim și comportări domestice, demne de oamenii ce sîntem. Nu alandala și necugetați, neputincioși de bine și dreptate și nici cu EL. Ci-n deriva vremurilor mereu nemulțumiți de viața astfel aleasă de capul nostru.
  S-o avem neînduplecați de cerințele LUI, ci-n virtutea unor alte porniri nedrepte. În părăsire veșnică ne tot aflăm, plătind pe rupte fiecare și toți pe rînd cînd ne vine vremea. Nemulțumiți vreodată de așa trai fără Dumnezeu ci-n fărădelege, nedumerire. Aflîndu-ne mai mereu necugetînd la EL și noi cum trebuie, ci indiferenți ne aflăm pe Pămînt.
  Indiferența asta se tot plătește de multă vreme, lăsîndu-ne cu buzele umflate Neștiind viața chiar și așa simplă n-o știm a o avea.

Inculţii, culţii şi EL

   Miracolele îs excepţiile ce confirmă regula(legea), sînt neînţelegerile omului în faţa LUI, Universal. N Steinhardt:Pînă la cibernetică poate că mai găseau scuze oamenii de şiinţă lipsiţi de credinţă în Dumnezeu.
   Iar Claude Bettex de acum două secole spunea că la cei simpli şi inculţi necredinţa este explicabilă, dar la savanţi desigur nu.
   Francis Becon acum patru veacuri îi certa pe erudiţi că nu-L pricep.
   Iarăşi C. Bettex: incultului îi este îngăduit să nu creadă, savantului însă nu, cine se apropie de Tatăl tuturor sufletelor....se ridică treptat, treptat pînă la acele lumi unde minunea este la ea acasă; a cărui privire este totdeauna îndreptată numai către pămînt şi umblă numai după avuţii şi plăceri, acela din ce în ce devine mai orb pentru lucrurile înalte; simţul, această faţă a spiritului, se zbîrceşte şi în cele din urmă piere de tot, pînă cînd el nu mai vede în ce este adînc şi măreţ, în tot ce este adevărat şi frumos decît numai mofturi şi înşălăciune.