4196..Și restul.

 „Ce fel de oameni sîntem?”, cum o dat Dumnezeu, dar precis după încercările date în timp și spațiu, chiar noi reconsiderîndu-ne. După unele și altele a fi cumsecade și cu frică de EL, cu respect față de noi înșine, între noi oamenii cu bun-simț. Și dreptate și-n natură, crezînd în EL, foarte puțini însă, majoritatea-s în cîte religii cooptați mai mult ori mai puțin ce-L recunosc.
  Cu dreptate doar pe EL, Unicul Dumnezeul Cel VIU din CER, restu-s aiureli de doi bani ce vă duc cu preșul cît pot mai mult în derizoriu lumescului. Necuviințării și fărădelegilor, nu cum date odinioară de EL și azi uitate, răstălmăcite după interese meschine și nedrepte orînduiri ce-L nesocotesc la greu, doar pe ei. Neputincioșii ce se agață de viață în zadar că una-i posibil judecata-i pe loc în lume cît sîntem ne socotim cu EL și plata-i peșin.
  Variind de la ne vedea împlinită vîrsa înaintată, mulțumiți de viață, sătui de zile și cu EL în bune relații convenite. Și restul în diferite stadii de nemulțumiri și neîmpliniri, necazuri, suferințe, desnădejdii cumplite și prematură moarte.

2986.Ne dă răgazuri de pace și liniște, ce par scurte

  Ne pedepsește lăsîndu-ne fără apărare, la voia influențelor pedepsitoare omului în încercările sale. De a fi cum vrea ne ținînd cont de EL și de îndreptarea între oameni. Ci de porniri violente contra bunului-simț, binelui și utilului în societățile omenești. Dezlînate, nedrepte, imorale, fără Dumnezeu Adevăratul, ci cîte închipuiri deșarte. Ce nu-L privesc și nici pe noi cei cu adevărat cu năzuințe de mai bine, urmîndu-L.
  Ne mai dă răgazuri de pace și liniște, doar om fi cuminți și să-L știm cumsecade. Și nu numai acuma ci și-n timp se tot perindă lungi vremi de necazuri și scurte. Așa ne par, de pauze de reașezare a treburilor cum ar trebui să fie și nu-s din vina noastră. Nedrepți, înrăiți și fără EL corect, ce mai încolo și-ncoace, necorespunzători de mult tare.
  Scuturîndu-ne doar om fi pe placul SĂU, e greu cu firea noastră nestatornică. Nedrepți, apucați din fire înspre rele și urîte fapte și vorbe. Și fără EL în mod corect cu adevărat cum trebuie, fără alte influențe nedrepte LUI și nouă.

1671.Suferința dispare un timp de așteptare de SUS

   Atît de adînci îs încercările suferințelor pricinuite de părăsirea SA, că ne pierdem cu firea. Și se asistă de ceilalți nedrepți, la o paradă urîtă, paralizați de neputință. Nu-și dau seama cît de simplu și eficient ar fi să apeleze la EL. Direct și simplu, doar sincer oricare din cei interesați, că-I asculă și ajută eficient. Suferința dispare și-i salvat un timp de așteptare de SUS, doar se va continua demersul către EL.
   De nu și suferința reapare și se constată inutilitatea de nu-i continuată și mai și, ori măcar la același nivel cu încredere în EL. Și stăruință ca să fie cum trebuie, nu încercînd marea cu degetul, ci cu siguranță în relații cît mai corecte cu EL. Ce în timp se pot suda, de se doresc, descoperind o nouă viață, cel puțin tu implicatule.
   Oricum și doar o dată aflîndu-L cu responsabilitate și ulterior de renunți neștiind necesitatea continuării, ca să fie și rezultate cît mai durabile, să zicem. EL te știe și la o adică îți va atrage atenția să-L știi și să te îndrepți. Și de te prinzi în hora aflării SALE, om vei fi. Dar în timp, cu preocupări și căutări cum trebuie, aflate în timp cu răbdare de poți, de nu, nu.
    În timp sigur oarecum îndreptați, să zicem, cu adevărat corecți, cumsecade. Și totuși ne dăm seama de nedreptatea lumii și nevoia combaterii înșelăciunilor. Ne implicăm vrem nu vrem în lupta SA în combaterea nedreptății din lume. Ne simțim datori și de EL ne ajută, ne încurajează, nu se mai poate sta încremetit și neputincios.
   Că sînt inși neputincioși, foarte numeroși care nu au nici două idei bune, corecte în cap. Sînt corpuri fără gîndire și spirit Divin, ci cadavre vii purtate de puhoiul vieții necontrolate. Ce-i duce la pierzanie, nemulțumiții, neștiutorii de ce-s în lume?
   Implicarea e obligatorie de ești civilizat, îndreptat, căutînd dreptatea, nu te poți feri și ascunde. Ci să fii cum trebuie în fața nedreptății, combătînd-o cum poți și ți se potrivește firii tale, cu curaj și încăpăținare.