2001.Înălțat cum putem mai sus între oameni

   Să nu ne pierdem în nimicuri toată viața, căutînd micimea nostră s-o scoatem în relief. Neînțelegînd rostul omului în lume, de a fi înălțat cum putem mai sus între oameni. Și corecți cu bun-simț și să-L știm bine, răzbătînd spre o aflare fără dureri de cap. Adică cum ne pretinde EL dintotdeauna, să fim noi între noi și-n fața SA.
   De se întîmplă în viață, să dăm peste nimicnicia lumii în calea nostră, s-o ocolim. Cu ea să nu ne cîrdășim defel, ci să ne vedem de ale noastre treburi liberi de defecte. Ci doar înspre bine și util nouă și celorlanți, cît vom putea, de nu cu EL, aflîndu-L. Sigur o altă existență vom dobîndi, salvîndu-ne de sîntem capabili și doriți.

   Că nu-i ușor defel și implică muncă și renunțări și cîte altele ce le afli în timp. Că ne plac foarte multe să avem, să putem înfăptui, dar e nevoi de îndeplinit condiții. Care de cele mai multe nu-s cunoscute și nici acceptate ușor. Se poate să renunțăm la un traseu al vieții și s-o luăm pe altul, nou și dificil, necunoscut. Și chiar criticat și să-l abordezi cu fereală, că-i puțin dorit de nedrepți.

1671.Suferința dispare un timp de așteptare de SUS

   Atît de adînci îs încercările suferințelor pricinuite de părăsirea SA, că ne pierdem cu firea. Și se asistă de ceilalți nedrepți, la o paradă urîtă, paralizați de neputință. Nu-și dau seama cît de simplu și eficient ar fi să apeleze la EL. Direct și simplu, doar sincer oricare din cei interesați, că-I asculă și ajută eficient. Suferința dispare și-i salvat un timp de așteptare de SUS, doar se va continua demersul către EL.
   De nu și suferința reapare și se constată inutilitatea de nu-i continuată și mai și, ori măcar la același nivel cu încredere în EL. Și stăruință ca să fie cum trebuie, nu încercînd marea cu degetul, ci cu siguranță în relații cît mai corecte cu EL. Ce în timp se pot suda, de se doresc, descoperind o nouă viață, cel puțin tu implicatule.
   Oricum și doar o dată aflîndu-L cu responsabilitate și ulterior de renunți neștiind necesitatea continuării, ca să fie și rezultate cît mai durabile, să zicem. EL te știe și la o adică îți va atrage atenția să-L știi și să te îndrepți. Și de te prinzi în hora aflării SALE, om vei fi. Dar în timp, cu preocupări și căutări cum trebuie, aflate în timp cu răbdare de poți, de nu, nu.
    În timp sigur oarecum îndreptați, să zicem, cu adevărat corecți, cumsecade. Și totuși ne dăm seama de nedreptatea lumii și nevoia combaterii înșelăciunilor. Ne implicăm vrem nu vrem în lupta SA în combaterea nedreptății din lume. Ne simțim datori și de EL ne ajută, ne încurajează, nu se mai poate sta încremetit și neputincios.
   Că sînt inși neputincioși, foarte numeroși care nu au nici două idei bune, corecte în cap. Sînt corpuri fără gîndire și spirit Divin, ci cadavre vii purtate de puhoiul vieții necontrolate. Ce-i duce la pierzanie, nemulțumiții, neștiutorii de ce-s în lume?
   Implicarea e obligatorie de ești civilizat, îndreptat, căutînd dreptatea, nu te poți feri și ascunde. Ci să fii cum trebuie în fața nedreptății, combătînd-o cum poți și ți se potrivește firii tale, cu curaj și încăpăținare.