2651.Împlinirea nemărginitului existențial din noi

  Bucuria de a trăi e deosebită, de ne zăgăzuit uneori în interiorul ființei noastre. Ci-i de lăsat să se afirme în fel și chip cum poate, să se descarce cum consideră fericirea. Că o cuprinde și împlinirea nemărginitului existențial din noi, natura înconjurătoare. Și ce-o mai fi și încă nu prea știm mai deloc, în așa nedumerită viață. Încă nedreaptă, fără EL și bine între oameni, ci nelegiuirea în formă doar.
  Dăm dovadă de olimpism nu de reținere, uneori așa simțim că-i necesar. Și mai greșim, că atunci sîntem vulnerabili, neatenți, de trăiri nereținute, ce dau pe afară. Înfrînarea-i sfîntă uneori tare căutată și necesară să nu ne căutăm după aia leacul. Nefericirei, angajate din neatenție. Să ne folosim de claritate pentru a cotrobăi în neclaritatea vieții, aflîndu-ne calea.
  Să nu întîrziem zicerile, învățăturile să ni le însușim și altora că-s necesare grabnic. După așa secetă de minte, cînd prosia era rege, și răgea de ne asurzea și noi după ea. Timpul zboară necontenit, să nu ne poticnim, ci să-i dăm zori, cînd va fi.

1804.Necazuri, învățate cu ele din ignoranță față de EL

   Adevărului de-I respectat îI prinde bine libertatea între oameni. Dar cînd e zăgăzuit de nedreptatea lumii, ce nu-L cunoaște dar nici nu-L vrea. Chiar de are de furcă cu necazurile nenumărate, învățate cu ele din ignoranță față de EL. Și-o îndreptare cerută de SUS, la fel nerespectată. Cu acelea-și consecințe dureroase fiind părăsiți că-L nesocotesc, grăbiți spre groapă. Nemulțumiți de neputința lor neroadă, mai toți pe un calapot de nedreptate fiind de cînd lumea.

   Nu ne putem ascunde după deget, că nu știm ce se cuvine și ce nu, poate nici bunul-simț. Nu-l dibuim cum trebuie ? Ce ție nu-ți place altuia nu face, ce mare filozofie? Doar interesul de a fi om adevărat, nu o pacoste de netrebnic. Cu respectul cuvenit fiecăruia și nouă înșine, mai uituci și iertători. Și cu încredere moderată de-o fermitate demnă în fața oamenilor și mai ales a SA.
   Să ținem cont mereu de EL, că ne urmărește de vrem ori nu, sîntem odraslele LUI, neștiutoare încă de multe. Dar cu perspective de îndreptare și recunoștință adevărată.Cînd va mai hotărî EL să ne mai tragă de mînecă în a-L afla mai acătării. Fără grabă poate de data asta, și noi mai pe fază, cred că ne vom mai înțelege.
   Poate nu 100% dar pe aproape, fiecare contribuind să fim cum trebuie, dintre noi. Că EL e Șefu și noi colaboratorii în aflarea a ceea ce trebuie aflat și făcut în continuare.