4095...Neputința tare și mare.

  Nu-i permis ca neputincioși a ne exprima, că-n virtutea amalgamului de nedreptăți. Ce-I se fac de nevolnici să-și zică că ei cred în Dumnezeu, dar EL pentru ei. Nu-i sigur că și există? apoi nu-i așa, de nu ești clar și hotărît numai înspre EL. Și-o tot scalzi ca la Ploiești, c-o fi c-o păți că-i isus că-i chiar creatorul.
  Cu astfel de aiureli și neputințe ce vă lasă s-o duceți pe-o ureche viața doar o vreme. Vi se întorc toate și vă ies pe nas nelegiuirile și netrebniciile la o adică, nemulțumindu-vă. Dar pe pielea voastră de neisprăviți între oameni, natură și mai ales în fața LUI. Cu timpul lumea se va da la calea preconizată SUS a o urma în totalitate cum e firesc.
  Un firesc ce azi nu-i de întrezărit încă în așa fărădelegi continuu, neputința tare și mare.

3971...Nu face parte din viața dusă pînă acum.

  Cum de poți fi persan? putem, sîntem așa de diferiți și împreună dăinuim. Nedumeriți doar din cînd în cînd, ne tot dezmeticim de-i permis în fața necunoscutului. Ocazii sînt nu tuturora le și acordăm atenție, de ne e permis de viață, ori ba. Aflăm și frînturi despre ceilalți, nici nu le bănuim existența, sîntem așa dezinformați.
  De noi înșine, chiar de lîngă noi nu-l știm chiar pe fiecare ce e? cine e? și de ce? Nici nu ne batem capul, nu mereu vrem a ști, trebuie să se coacă timpul și spațiul acordat. Ehei în cazul SĂU E și mai și știm cîte ceva vag, chiar foarte vag, nici nu cutezăm. Ne-am tot îndepărtat, chiar de-I lîngă noi mereu dar pe NV și de asta nu-I. Nu face parte din viața dusă pînă acuma, ni-I străin, am fost îndoctrinați cu nelegiuirea.
  Cu neputința de a-L ști corect, ci nimereala, fățărnicia între noi și mai ales cu EL, despre EL nici pomeneală.

3556.În aflarea binelui, utilului și frumosului din noi, natură și de EL

  Natura ne întîmpină mereu nemărginită, îmbietoare, desăvîrșită, chiar de omul. S-o mai amestecat ici și colo doar cum ni-i permis, ea-l tolerează încă. Dar și noi cu bun-simț și respect să ne aliniem regulilor ei, îngăduitoare oarecum. Mediul înconjurător ne îmbată cu frumuseți de ni se pare că-n rai am picat. Așa deodată fără să fi murit, ehei și ce-l mai important nici mare lucru nu am făcut să fi meritat.
   Că-n fața SA tot necredincioși și nedrepți între ceilalți sîntem, dar ne tot dă avansuri. Ne tot creditează doar om băga la cap să-I mulțumim corect Cui trebuie. Ne mai greșindu-I niciodată, uitînd nelegiuirile toate și acătării să pășim în viață. Învățîndu-ne demni și corecți odată pentru totdeauna, oameni să-I fim și să fim. Cumsecade oameni între oameni și-n împrejurările date nouă să ne susțină.
  În aflarea binelui, utilului și frumosului din noi, natură și de EL cît mai Adevărat Cine E.