3367..Ne punem cenușă-n cap și continuăm nelegiuirile

  Nu vrem uneori să ne gîndim măcar că sîntem cam la fel de neputincioși. Și chiar urîți și răi în vorbe și fapte, ca și-n cele ce le tot întîlnim în împrejurimi. Ce nu ne plac, nu ni se par corecte, ne intrigă uneori, dar nu le căutăm a le combate pe loc. Ci ne mulțumim cu gîndul potrivnic nedreptății și atît, nu sîntem mai vrednici nici noi.
  Ceea ce zărim nedreptate prin jur așa sîntem și noi, poate oarecum mai altfel. Că nu sîntem toți pe un calapod, ci diferiți, cum ne-o tot dat CER-ul să fim. De ne-am îndrepta, perfecționîndu-ne în bine mereu, ar fi de dorit. Dar de unde, se zice că de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere, ba cere c-o investit să fim cum trebuie. Dar nu putem, mai curînd ne tot stricăm decît să ne îndreptăm cumsecade.
  Sînt cazuri că ne punem cenușă-n cap și continuăm nelegiuirile pînă la o nouă evaluare. Cînd iar simțim c-am călcat pe bec și o luăm de la început, iar și iar, nedrepți și cum credeți că mai sîntem?!