3367..Ne punem cenușă-n cap și continuăm nelegiuirile

  Nu vrem uneori să ne gîndim măcar că sîntem cam la fel de neputincioși. Și chiar urîți și răi în vorbe și fapte, ca și-n cele ce le tot întîlnim în împrejurimi. Ce nu ne plac, nu ni se par corecte, ne intrigă uneori, dar nu le căutăm a le combate pe loc. Ci ne mulțumim cu gîndul potrivnic nedreptății și atît, nu sîntem mai vrednici nici noi.
  Ceea ce zărim nedreptate prin jur așa sîntem și noi, poate oarecum mai altfel. Că nu sîntem toți pe un calapod, ci diferiți, cum ne-o tot dat CER-ul să fim. De ne-am îndrepta, perfecționîndu-ne în bine mereu, ar fi de dorit. Dar de unde, se zice că de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere, ba cere c-o investit să fim cum trebuie. Dar nu putem, mai curînd ne tot stricăm decît să ne îndreptăm cumsecade.
  Sînt cazuri că ne punem cenușă-n cap și continuăm nelegiuirile pînă la o nouă evaluare. Cînd iar simțim c-am călcat pe bec și o luăm de la început, iar și iar, nedrepți și cum credeți că mai sîntem?!

3087.Și ne-am ars, ori ne vom arde de ne va merge fulgii, de nu-i cap

   Nu vrem să ne învățăm minte, că EL nu bate cu bota, ci are o foarte diversă paletă  de părăsiri. Ce ne pun la dispoziția forțelor foarte sofisticate și superioare nouă din toate punctele de vedere. Forțe contrare vieții, ce ne pun la cazne felurite, chiar și prin antrenarea oamenilor contra oamenilor. Orice păruială de mai mică ori mai mare anvergură, e o pedeapsă că nu-L cunoaștem bine.
  Și ne-am îndepărtat de cerințele SALE, sîntem ai LUI, EL E Creatorul nostru. Dar ne-am înrăit, nu-L mai ascultăm cam demult și ne ridică pavăza SA și sînt alții. Cum ziceam mai sus, care ne scutură de ne sar dinții și chiar viața din țîțîni. Părăsiți că nu-I sîntem cuminți în limitele bunului-simț și a binelui durabil între noi. Pe deasupra ne facem că nu-L știm, cînd de fapt știm că-I Acolo SUS.
  Suveranul nostru Dintotdeauna din CER, Unicul, chiar de ne-am zis în sinea noastră. Strîmbă, că ne închinăm la cîți zurlii și materialități închipuite, ce nu-L cuprind cu adevărat. Și ne-am ars, ori ne vom arde de ne va merge fulgii, de nu-i cap.

2699.Fac casă bună împreună, nimeni nu crede

  De regulă nu vrem să plătim valoare corectă a unor treburi, obiecte, servicii, etc. Dorim să ne sustragem bunului-simț, să-l aibă altul în însușire, noi nu. Că sîntem șmecheri, proști și alte metehne moderne, la modă de mai multă vreme în lume. Deci prostia și cu șmecheria fac casă bună împreună, bineînțeles nimeni nu crede asta. Dar e vizibil cum e comportarea între oameni, dorințe de îndeplinit fără consecințe.
  Imaginația oamenilor naște înfăptuiri monstruoase, nenorociri ce au cuprins și pot oricînd fi repetate. Că nu sîntem obișnuiți să-L știm și să avem măcar frică de EL, dacă nu respectul cuvenit. Și de asemenea morala nu-i împămîntenită, ci facultativă, doar între fraieri, cred dăștepții lumii. De bine nici nu se amintește, numai răutăți și ură, ni-i viața, în orice societate azi.
  De obicei postia nu doare, că ar fi mare văicăreală mereu între oameni. Și mare jale că-i molipsitoare și leac nu are, decît refacerea vieții cum trebuie. Imediat și dezmeticiți cu adevărat, că-i groasă rău de nu-i minte.

2400.Din cînd în cînd ne tot amintește Cine E Șefu

  Degeaba ne indignăm pe cîte nenorociri ce cuprind societatea în cîte părți ale lumii. De nu știm, nu vrem să știm, cauza, neascultarea de EL și urmările-s pe măsură. EL rabdă mult, chiar foarte mult și din cînd în cînd ne tot amintește Cine E Șeful. Dar de cele mai multe ori fără să se priceapă nimeni la asta, legătura cu EL fiind ruptă de mult timp.
  Că lumea arată ca o rușine cînd e părăsită de EL și-i sub loviturile nenorocirilor. Dar cine să bage la cap, cu-i trece prin cap că omenirea-i vinovată că nu-L ascultă. Mai bine o încasează uneori fiecare între ei, împărțindu-și nenorociri reciproc. Ulterior găsind culmea și vinovați tot dintre ei, așa-s de orbiți de propria neputință. Nedreptatea în fața SA și a omenirii, face legea autodistrugerii limitate programate.
  De fapt îs scuturăturile, atenționările, doar, doar se vor dezmetici oamenii cum trebuie să fie. Între ei cu bun-simț, făcîndu-și doar binele și deocamdată știindu-L corect Cine E, Adevăratul Dumnezeu.