Parcă nu știm noi unde-i răul și unde-i binele? Ne mințim singuri, deoarece nu sîntem așa neștiutori, ci cu bună știință. Înfăptuim rele și urîte vorbe și fapte, conștienți de ele și consecințele lor. Asupra celorlanți oameni, ori mediului și natură cît și de-I vorba de EL. La fel, nu sîmtem așa de duși cu pluta, să nu ne dăm seama cînd îL renegăm, crezînd în necurate închipuiri. Străine de EL și noi, acei puțini cîți om fi care-L știm corect și facem cît putem după EL.
De asemenea știind că răul și urîtul ne stau mereu la îndemînă, să le înfăptuim. Iar binele și utilul, e mai greu de făcut și trebuie preocupare atentă și rezultatul e mulțumirea. Pe măsură, dar încă nu sîntem cine știe ce porniți spre ceeea ce trebuie în lume.Da uneori viața ne obligă să-i urmăm binele făcut nouă, conformîndu-ne și noi la rîndu-ne. Cum putem cum nu putem, să ne facem datoria de bine și util, ce ni se cere.
