Și să nu ne fie frică, că-n primul rînd nu-i moral între oameni și nici în fața SA. Că ne simțim susținuți de ne comportăm cum trebuie și-I mai și cerem ajutorul. Că-i normal egalitate drepturilor și obligațiilor să fie cuprinsă în moravurile societății. Altfel e degeaba, chiar de-i înscrisă în legi, cum e azi la noi nedreptatea conduce, cu toate legile în vigoare mai acătării.
Sinceritatea e firească în relațiile cu Divinitate, nu în morală, unde predomină regula. Legea datoriei mai bune față de delăsările, de altfel umane, dar nefolositoare. Că-n brațele sincerității, ne schimbăm felul de a gîndi, vorbi și-n fapte mereu. Fără un țel, haotici și dezordonați, incapabili de ceva ca lumea. Ne pierdem și pierim neînsemnați în anonimat.Numai regula datoriei ne strînge de pe drumurile risipirii, adunîndu-ne să fim oameni. Și să tindem spre o cale normală în viață, cu aspirații unitare de se poate. A fi în sfîrșit ceea ce trebuie să fim, corecți și-n bine conlucrînd mereu. Și să nu-L uităm niciodată, pe EL, doar adevăratul.
