3610...Primind imediat alte simțăminte de trăinicie în viață

  Ne avîntăm să ne încredem în cele lumești mai răsărite înfăptuiri, ne credem împliniți. Cu ele, prin ele nici vorbă de EL și aflarea LUI corectă, ni-I ascuns și nici capul nu ne doare. Nici EL de așa nevolnici duși cu sorcova nu-I interesat, pînă nu-și revin căutînd îndreptarea. Firească LUI și nouă demni și omenoși cum trebui să demonstrăm mereu că sîntem.
  Într-adevăr ne dăm seama de micimea noastră fără bun-simț, bunătate și dreptate. Corectitudinea ca oameni de omenie ce trebuie mereu să fim între oameni, dar atît. Nu sîntem în stare și de pașii schimbării bune cu strășnicie de urmat ca oameni. Ce ni se tot cere să-I fim și de putem și-n fața LUI să ne comportăm corespunzători e și mai și.
  Primind imediat alte simțăminte de trăinicie în viață nu numai pentru noi înșine.

3206..Din zări străine LUI și nouă încă fără EL și omenia trebuincioasă oricui e dat

  Absurzi sîntem doar noi că nu-L mai credem și ne încredem în închipuiri deșarte. Cînd eram pe calea bună, oarecum zăpăciți de altele cu vremea, ce ne-au costat o vreme. Dar ulterior trebuia din nou la ușa-I mereu deschisă așteptărilor SALE, să încercăm. Să forțăm cu omenia noastră străveche, restabilirea zbuciumatelor și poate nu la modă.
  Coclite relații cu CER-ul, pentru noi foarte bune, că uite ce-i în lume cu așa nedreptate. Ce I se face LUI și nouă ne răzbătători cum trebuie, ci vai de mama noastră. De nepricepuți în viață, căutînd înstrăinarea de EL și noi, cumsecădenia uitată-n. Cele coclauri de zestre naturală, ce-și bat joc de ea oricine nechemații lumii ajunși.
  Și tot nepricepuți în fața SA, dar nici cu natura nu se împacă ca românul, de pe aici. Chiar de acuma vremelnic e colea unde-i în bătaia vînturilor de secetă aprigă. Din zări străine LUI și nouă încă fără EL și omenia trebuincioasă oricui e dat.

3081.Dar ne corespunzătoare în totalitate nouă acuma

   Ne avînd repere concrete corecte, ne încredem cam în orice ni se arată mai deosebit. Căutăm cumsecade cît ne țin puterile, aflării curioase deocamdată, limitați. În cam toate, că Baza lumii nu-i la îndemînă, cunoașterea SA și a nostră în raport cu EL. Bîjbîim și ne pierdem degeaba de cele mai multe ori în așa lume nedreaptă LUI și nouă.
  Că-i dificilă și pretențioasă calea SA, ne trebuie multe și mari și mărunte schimbări. Drastic urmărite, comuniunea-i uneori greoaie, de ne priceput cumsecade. „Pierzînd” timp și efort de adaptare într-o cunoaștere nouă și veche în raport cu alte cerințe.  Odinioară chiar consemnate în Biblie, dar ne corespunzătoare în totalitate nouă acuma.
  Mai ales NT(Noul Testament) e o tărășenie strîmbă LUI și nouă, mințîndu-ne în toate cele. Doar EL E Unicul din CER, și alți înlocuitori ce răspund de noi vii, oamenii de pe Pămînt, nu-s. Încă nu-i vremea schimbării cu adevărat de priceput, doar cînd va dori EL atunci va fi. De urmat și va trebui să vă încumetați, ca să vă schimbați cu toții, știindu-L cu bine.

3080.Ne vom dumiri cu încetul și alte trăiri vom avea

  Ne tot încredem în afirmații nedemne de omul ce totuși sîntem în fața SA și-ntre oameni. Deci ne bazate pe adevărul curat, ci interpretat, cum ne vine la socoteala fiecăruia. Ce nu-i cum trebuie în cele mai multe cazuri, ci doar aproximări și neadevăruri. Deci ne corespunzătoare, care să fie demne și care să stea în picioare singure, ci sprijinite incorect, nedrept, ce ne strică.
  Și așa destul de greu ridicata noastră pornire ce ne-o tot aflăm cum putem cum nu putem. De cînd lumea asta dată pe Pămînt și ulterior tot mai nedreaptă nouă și LUI. Nu ne venim în fire ci ne tot îndepărtăm de ceea ce trebuie să fim între noi cu EL. Între noi simțindu-L mulțumit și să ne meargă bine, tot cu binele în față mereu. De rău și urît nici gînd să nu avem vreodată, omenește, știu e încă greu, dar ce-i ușor?
  Poate doar relele, nepăsarea, delăsarea, interesul nedemn de omul ce sîntem. Și cîte altele ce ne îndepărtează de ființa ce cu greu trebuie totuși să ne revenim. Nu-i încotro, ne vom dumiri cu încetul sigur și alte trăiri vom avea în continuare.

2544.Fără alte teme ce nu ne privesc

  Ne încredem cu tărie în ceea ce avem de realizat, în ce ne-am propus, altfel nu se poate. Ratăm calea de urmat și munca-i degeaba fără un țel neapărat mult dorit. Numai așa făurim construcția, reprezentativă pentru noi la un moment dat. După gustul nostru și-i cea mai de calitate muncă, fără alte teme ce nu ne privesc. Că mai e omenește și îndatorat unor căderi firești, e doar om, nu mașină, ori zeu.
  Că-l pîndesc nedrepții la cotitură, e normal tot omenește e. Condiția e să nu ne lăsăm niciodată, ci să continuăm oricum or fi vremurile. Și terenul, baza contează, pe ce te bazezi și ce pui pe ea ca fundament stabil în timp și spațiu. Pe urmă tema propriu-zisă, frumosul, binele și utilul concepția în alcătuire armonioasă, naturală ție.
  Viața și opera să coexiste, chiar uneori viața fiind oarecum în umbră o vreme. Pe urmă trebuie și tu să trăiești cum trebuie, ca să n-o compromiți niciodată. Și ea te susține de te ții bine, fiind om între oameni și-n fața LUI de asemenea.