3206..Din zări străine LUI și nouă încă fără EL și omenia trebuincioasă oricui e dat

  Absurzi sîntem doar noi că nu-L mai credem și ne încredem în închipuiri deșarte. Cînd eram pe calea bună, oarecum zăpăciți de altele cu vremea, ce ne-au costat o vreme. Dar ulterior trebuia din nou la ușa-I mereu deschisă așteptărilor SALE, să încercăm. Să forțăm cu omenia noastră străveche, restabilirea zbuciumatelor și poate nu la modă.
  Coclite relații cu CER-ul, pentru noi foarte bune, că uite ce-i în lume cu așa nedreptate. Ce I se face LUI și nouă ne răzbătători cum trebuie, ci vai de mama noastră. De nepricepuți în viață, căutînd înstrăinarea de EL și noi, cumsecădenia uitată-n. Cele coclauri de zestre naturală, ce-și bat joc de ea oricine nechemații lumii ajunși.
  Și tot nepricepuți în fața SA, dar nici cu natura nu se împacă ca românul, de pe aici. Chiar de acuma vremelnic e colea unde-i în bătaia vînturilor de secetă aprigă. Din zări străine LUI și nouă încă fără EL și omenia trebuincioasă oricui e dat.