1348.Guvernul şi demnitatea

   Unora li se pare că-I capricios Dumnezeu, nu ştiu nici eu prea bine ce să zic, decît că-I drept şi noi nu-L ştim bine încă. Misterios E, nu-L ştim şi-I inaborabil uşor ci foarte, foarte greu şi nu tu pe EL, ci EL pe tine cînd îndeplineşti nişte condiţii de SUS puse. Adică cînd catadicseşti să-I intri pe lungimea SA de undă receptoare. Şi aceia doar de îndeplineşti nişte bareme, eu cred că le ştiu acuma cît de cît, în timp mă voi edifica, cred. Totul încă după cum vedeţi, în cazul meu încă-i cu aproximări, sînt în calea SA, dar mai am de învăţat
   De nu ai ceva corespunzător în spate care să te recomande, degaba faci valuri şi nedrepţii fac la greu şi-i duc de nas pe gură cască şi alţi neaveniţi. Ca-ar trebui eviaţi şi lăsaţi în plata LUI, că-i destul. Da, unii-s publicişti şi se dau generali, celibatarii dau lecţii familiştilor, cultura o îndrumă analfabeţii, etica şi morala e pe mîna imbecililor, politicienii socialişti apără libertatea, toate-s aiureli ce-s la zi în lume şi la noi aşijderea.
   În aceeaşi ordine de idei, guvernul trebuie să fie autoritat (pleonasm - scuze), şi să-şi vadă de ale lui, că are destule şi promise şi mai şi. Vom vedea acum noul guvern, Victor Ponta, ce va face.
   Guvernul trebuie să fie apărătorul poporului, contra birocraţiei şi funţionarismului, să doboare încăpăţinarea specialiştilor, doboară rezitenţa potentaţilor-îngînfaţilor vremii, fiind privirea neobosită a alegătorului neîncrezător.
   Statul are nevoile sale, e prea puternic, nu mai e pus în mişcare de o inteligenţă curată, luminată, conştientă de scopurile pentru care există. Nu forţa îi lipseşte ci inteligenţa şi eficacitatea, moderaţiunea, justiţia, înălţarea morală, demnitatea, deci prestigiu şi autoritatea.
   Dreptatea cea adevărată e aceea care produce consecinţe practice utile omului şi nu numai.
   Libertatea e necesară să fie largă, dar nu într-atît să fie îngăduitoare ci fermă moral şi demnă, corectă. Cel ce are dreptate are îndatorirea să o afirme sus şi tare şi să nu admitem că orice părere e bună, că în final răul se va afirma învingător.

Statul

   Guvernul trebuie să se ocupe de cei în proiectul iniţial actualizat precis, gospodărirea ţării, şi dreptate în dauna nedreptăţii,. să fie autoritar desăvîrşit, nu o adunătură de gîşte.
   Guvernul e purtătorul de stindard al dreptăţii, contra tendinţelor de dezordine a grupării mulţimilor, trebuie să facă faţă cu bine funcţionărimii autocratice, talentelor în domenii stilizate şi foarte îngust specializate, tehnicismului exagerat, a tendinţelor de superioritate deşănţate şi ridicole, deci un guvern pe cinste, autentic, democrat şi util.
   "Guvernul nu arbitrează meciul dintre legalitate şi ilegalitate, ci apără- cu toată puterea, pînă în ultima clipă- dreptul"(Sumner Maine).
   De obicei individualităţi deosebit de bine intenţionate, instruite, înping societatea înainte, nu organizaţiile, corpurile sociale, etc. După Alain Emile Chartier, un adevărat exemplu de urmat în domeniul ministeriabil e Emile Colbes, cinstit, incoruptibil, conştiincios, sever, a fost sărac în final, dar stimat nu hulit, discreditat, şi după atîta amar de vreme e amintit de exemplu, ce-şi doreşte un muritor mai mult, decît nemurirea, amintire-ntre urmaşi lumii de aiurea, şi asemenea spirite dincolo îs cumva ridicate de amintiri demne, deci atenţie!
    Ordine, libertate în sprijinul proprietăţii corecte, aici e o întreagă discuţie., pentru că la noi uneori de-a valma buni cu răi şi trebuie separaţi odată pentru totdeauna, şi cei nedrepţi să plătească aici, printr-un corp legislativ, drept, incoruptibil, ţinîndu-se cont şi cum şi-au rezolvat în alte zări unde s-au petrecut  astfel de dezordini socialo-politice atît de dărîmătoare faţă de ţară.
   "Funcţionarea unui guvern real, precis şi politic, cu o constituţie impunătoare şi utilitară"(Walter Bagehot).
   Statul e în centrul atenţiei mai deosebit acum, de cînd cu dezvoltarea mass mediei şi a informatizării lumii, trebuind să fie un foarte bun balerin, drept, oriunde şi oricînd simţindu-se bine pe nesimţite.
   "Nu forţa îi  lipseşte statului, ci înţelepciunea, demnitatea, moderaţia, justiţia, înălţarea morală ; şi în consecinţă prestigiu şi autoritatea"(Guglielmo Ferrero).