3229.Noi și ai noștri, mai mult ori mai puțin implicați în lumescul ăsta necurat, nedrept

  Umilirea îți e servită imediat noului pretendent, demnitatea ți-i terfelită de minciuna ascunsă-n. Detaliile unor credințe fățarnice și fără EL, ci cu destui necurați, stră-morți bîjbîiți în neștire. Doar să vă adoarmă eventualele căutări corecte, nu, nu reușiți fără EL, și fără a fi sinceri, nimica. Și în fața LUI trebuie să fiți mai întîi cum trebuie, de nu, nu veți avea succes în demersul voit.
  Să ne înnăbușim frica, teama cît e de molipsitoare, s-o ignorăm, și-n fața LUI. Cu curaj, de fapt nici nu ai încotro, în așa lumesc nedrept, să scapi, e doar rețeta. Izbăvirea prin recunoașterea vinelor toate știute și neștiute, din ce-s formate în timp și spațiul. Fiecăruia specific și doar SUS știut cu de-amănuntul, noi aflînd doar teroarea nevoilor.
  Siliți de viață, de împrejurări avem tăria dezmeticirii la o adică și putem și reuși. Curățindu-ne de rezidurile murdăriilor nedreptății ce ne-o tot umilit de cînd sîntem. Noi și ai noștri, mai mult ori mai puțin implicați în lumescul ăsta necurat, nedrept.